Dorul

 

S-a vindecat cerul de nori,

A nins și apoi a ieșit soarele,

Am mai învins un solstițiu,

Numai dorul nu-l pot învinge,

Iar se termină un an,

Numai dorul nu are sfârșit,

Anotimpuri de-a rândul,

pe soare sau nori

se scurge timpul,

Se scurg vieți,

Doar dorul rămâne același

sau poate se înnoiește 

ca anul...

Alysia 

Poemele

Poemele sunt ca niște păsări captive 

pe care le eliberezi,

Palpită în minte și inimă până prind viață,

Uneori se supun docil,

Alteori se întrupează greoi,

Pene ușoare în vânt sau pietre grele,

Atingeri calde sau răni,

Uneori picături de apă în deșert,

alteori întuneric,

Toate poemele au nevoie 

de o mână să le scrie,

pe care ele și-o aleg

Și mâna ascultă, scrie

și dăruiește cuvinte timpului

ca un crez al vieții

și poemele se fac aripi țesute 

din fire de suflet...

Alysia 

Cutia cu amintiri

Am umblat la cutia cu amintiri

Mi-am amintit că exista

locul nostru secret,

Câte mesaje, zeci, ani de zile!

Cât de mult mi-am deschis sufletul către tine!

Oare a meritat?

Toate mesajele și melodiile

stau încuiate într-o lume paralelă

și străină de noi, deși parte din noi

Sunt ca niște cicatrici

ce nu te lasă să uiți rănile...

Alysia 

Noi... embrie

În dreptul nostru

Noiembrie nu mai are noi,

Nu ne mai simțim, nu ne mai scriem,

Și mai e și ploaia asta dintre noi

Care nu se mai oprește,

Dar nu s-a facut frig afară, ci între noi,

Nici amintirile nu mai țin de cald,

Tăcerea e rece și amară

Ca o zi de Noiembrie cețoasă, 

udă, fără soare

și fără noi...

Alysia 

Confesiune

Cel mai frumos lucru din noiembrie

e că te-ai născut tu,

Dacă aș putea să mă întorc în timp

într-un moment din viața asta,

ar fi în vara în care 

te-am cunoscut pe tine,

Când fluturii din stomac 

te-au recunoscut 

înainte să-ți văd fața,

M-aș întoarce atunci 

și nu ți-aș mai da drumul

Pentru că oamenii potriviți 

nu vin ca furtunile,

Vin ca o zi caldă de august,

Care poate să-ți schimbe viața...

Alysia 

Azi am tăcut

 

Azi am tăcut

Căci altceva mai bun nu știam să fac,

Nu știam ce să spun,

N-au mai vorbit nici gânduri, nici amintiri,

Azi am tăcut,

Așa trebuia,

Căci tăcerea spune mai multe,

Timpul trece tăcând,

Ce să vrei în mijloc de noiembrie ud și rece?!

Voiam liniște,

Lipsea o rază de soare...

Alysia 

Noiembrie, luni

Luni, început de noiembrie,

Afară e ud și rece,

Între noi crește un zid rece 

ca ploaia de toamnă,

Un zid ce ne-a depărtat de noi,

Am fost numai la jumătăți de distanțe,

Mereu între anotimpuri,

La timpul nepotrivit,

Oare să-ți mai scriu?

Știu că-mi citești rândurile,

dar niciodată nu scrii înapoi,

Spune-mi, pe unde rătăcești?

Oare îți e dor de mine?

Poate am să te zăresc întâmplător,

că tot s-au golit copacii de frunze,

Și nu te mai poți ascunde,

Sigur o să pară că nu ne-am văzut de ieri,

și o să-mi ceri să scriu despre 

viața grea fără mine,

Ca un fel de scuză pentru tăcere,

Dar nu o să te cred,

Au trecut timpurile alea,

Am scris destul de noi,

Acum ploaia rece șterge încet tot răul,

Va fi greu, dar iau fiecare cicatrice

și o repar cu aur,

Ca japonezii vasul de lut,

Și din cioburi îmi fac ramă,

Îmi ridic singură coroana din noroi,

Căci eu știu că fără nori 

apusul nu e așa frumos,

Iar tu, tu să rămâi acolo, cu povestea ta...

Alysia 

Octombrie târziu...

 

E Octombrie târziu, 

deși e cald și plăcut,

parcă se înfiripă

o tristețe, o oboseală, o nostalgie,

Am coala albă în față 

și încerc să aștern niște rânduri,

Se scurg lunile 

și viața noastră cu ele,

Timpul a intrat atât de adânc în noi

încât ne trecem și noi cu anotimpurile,

Doar dorul rămâne același,

Singura constată,

Nu-l schimbă rutina,

nu-l mișcă sărutările,

Apare și-n vis,

Îl va găsi tot acolo

și celălalt Octombrie ce va veni,

Doar năzuința spre senin,

în zilele cu soare 

și apusurile colorate-n roz

ne mai încarcă cu pace

și ne deschid zâmbete,

mai ales acum 

în Octombrie târziu...

Alysia 

Jumătatea lui Octombrie

Jumătatea lui Octombrie,

Cu miros de gutuie,

Trandafiri ce se deschid cu forțe noi

de parcă sunt din nou în Mai,

Foșnetul auriu al frunzelor,

lacul oglindind culorile

în lumină dulce,

Iar pe cerul senin numărăm avioane,

Și valurile sunt mai line,

sărutând încet nisipul,

Cumva te cuprinde o pace în suflet 

când natura, în zeci de culori,

parcă te îmbrățișează cald,

deși sunt ultimele ei forțe,

Ultimele zile frumoase ale anului,

Când te ia nostalgia

de versuri naive,

cu doruri ascunse în miros de gutui

la jumătatea lui Octombrie...

 

Alysia 

Octombrie, zece

 

Zi frumoasă de Octombrie

cu soare, după multe cu nor,

petic de senin într-o toamnă cu ploi,

O zi numai bună de carte poștală

ce încarcă frumos sufletul,

O zi în care nu se numără doruri,

ci doar de două ori zece,

O zi în care poezia strălucește

ca o coroana de aur,

chiar și dintre frunzele căzute,

O zi în care nostalgiile nu dor,

și parcă timpul plutește,

iar mintea ia pauză,

O zi în care ți-e bine cu tine...

Alysia 

Septembrie, marți

 

Simt tristeți peste suflet,

De la frig,

de la dor,

de la toamnă,

De la lipsa ta,

Versurile se ascund,

Cuvintele nu mai vin,

nu mă mai recunosc,

M-am înstrăinat de ele,

Altădată apăreau așa ușor,

Dar acum,

nostalgii cântate pe fundal,

ecouri surde ce devin tăceri,

Și nu prea-mi mai iese poezia,

E doar un joc de cuvinte oarbe,

Caci e prea multă lipsă,

Prea toamnă peste tot,

Razele de soare se târguiesc ca aurul,

Iar la tine tăcerea s-a cicatrizat 

ca o rană veche,

pe care nu e bine să o redeschizi, 

Chiar dacă tristețile usucă sufletul

într-o zi de marți, 

în septembrie târziu...

Alysia 

Septembrie

 

E septembrie,

cel cu lumina mai blândă, 

ce nu mai arde pielea bronzată

care se încăpăţânează încă 

să nu se desprindă de vară 

și să ceară îmbrățișare, 

Însă rolul lui septembrie e 

să te învăluie treptat până la absorbire,

până la contopirea cu arome și culori

ce te fac să îți placă și toamna,

Merele ionatane cu gust de copilărie, 

Și mirosul din vița coaptă, 

Căci septembrie își cunoaște 

toate aromele de struguri

ca un poem versurile,

Fiecare bob are o poveste 

și toate la un loc o armonie,

Toate gusturile te cuceresc 

și primești încet toamna,

fără să doară...

Alysia 

De ziua noastră

 

Ce-mi doresc de ziua noastră?
Toamne blânde cu cerul senin,
Dar poate vei spune că 
dragostea nu are măsură, 
însă timpul da, 
că toamne vin și toamne pleacă...
Da, viața vine și trece
dar noi să rămânem aceeași 
să ne privim în ochi și în suflet
chiar și sub ceruri gri,
până la capăt 
când drumurile se pierd,
și când vom fi fragili
Și ne vom da mâna 

să fim unu și același,
Și vom face ce știm mai bine,
Să ne iubim, 
Așa cum știm noi, 
Și să ne amintim 
de începuturi de toamne senine...

Alysia 

Sfârșit de August

E sfârșit de August

și toate parcă cer să stea timpul în loc

sau să înceapă din nou vara,

Mă trage marea de picior

cu funii mici de alge,

mă cheamă cu ape când limpezi și liniștite,

când înspumate ce lovesc furios,

Iar pe fâșia de nisip prelungită în mare,

dansează valuri din ambele părți

și se unesc în îmbrățișare,

Cât vezi cu ochii mare,

Vaporașe ce-și încearcă pânzele în vânt

și pescăruși ce-și rotesc zborul peste albastru,

Soarele usucă pielea rumenă

ce se strânge de la sare,

Nisipul fierbinte încălzește tălpile ude,

nisip ce ascunde pietre, cioburi șlefuite,

și scoici de toate formele,

E totul atât de plăcut, 

Și noi aici fără griji,

Dar, e sfârșit de August 

și nu aș vrea...

Alysia 

August

August cu timpul 

lui lent,

care parcă ne dă timp să ne obișnuim

că se duce vara,

August cu mers tiptil în pas de balerină,

August cu piele bronzată,

August cu struguri roz și mere verzi,

August cu piersici mari zemoase,

gust de rai învelit în catifea,

August cu poeme văratice,

August cu idilă de o vară

August cu adieri ce flutură perdele la ferestre,

August cu cărți poștale către suflet,

Sau bilețele în sticle aruncate în mare,

August cu amintiri îndesate în geamantan,

August când până și păsările își pregătesc bagajele,

August cu dor și rămas bun...

Alysia 

Poezia, vara

 Azi e vară de august

și toate cuvintele tac,

Vara, poezia e obosită și goală,

își ia lumină și căldură pentru toamnă,

Nu mai curg cuvinte

despre dragoste și frumusețe

pentru că vara se știe pe sine,

e irezistibilă,

sau i se dăruiește soarelui și mării 

fără ezitare,

Slăbiciunile, rănile și cerurile gri 

nu au nicio putere,

Vara, poezia se ascunde în scoici

și se ascultă altă dată,

Vara, poezia se transformă 

în bărcuțe de hârtie

și se lasă purtată de val,

Vara, poezia nu mai e scrisă, 

e găsită la orice pas,

Vara nu e iluzie sau tăcere

îți curge calm prin vene și îi simți gustul,

și nu mai e nevoie de rostire,

Vara, poezia e mută,

E doar un zbor spre dincolo de august...

Alysia 

Vară cu...

Vară cu miros de pepene galben
și pălărie roz,
căldură ce ne îmbie spre ape,
mii de urme în nisip,
doar umbra ta lângă a mea,
Vară cu gust de porumb copt,
ce-mi amintește de tine,
de acea primă vară a noastră,
Vară cu mere verzi
și strugurii timpurii,
Vară cu noi,
cu timp unul lângă altul în fiece zi,
cu bucurii simple,
Aș vrea să rămână așa mereu,
să nu mai treacă vara
cu bucăți de inimi în ea,
ca o amintire
ca un mesaj în sticlă pe mare,
dar deja e Iulie târziu...

Alysia 

Vara aia

Mai ții minte vara aceea
când eram ai nimănui
dar doar ai noștrii, 
când mâncam toată ziua pepene
citeam și stăteam la plajă,
când tu ieșeai
ca un Poseidon din apă,
cu pielea ta bronzată,
iar rochia mea de mătase,
în toate culorile,
își ducea luptele cu vântul,
Vara aia ce mirosea a bucurie și drag,
Vara aia cu gust de promisiuni,
Aș fi vrut să fie eternă,
să nu se termine nicicând acele zile,
Acum totul pare din alte vieți ,
Dar dacă noi ne amintim,
poate vara aia nu a murit...

Alysia 

Orbire

 

Mă fac că nu văd că nu ești aici,

Închid ochii,

Oricum te găsesc în mintea mea,

nu lipsești,

Mă fac că nu simt că nu te ating,

Oricum degetele mele știu pielea ta,

Închid ochii și ești,

Dragostea e oarbă,

Pipăie lipsuri și vede cu mintea...

Alysia 

Luni, sfârșit de Iunie

 

Luni, sfârșit de Iunie,

Azi iar e rândul meu să scriu,

Scriu ca într-un jurnal

căci nimeni nu răspunde înapoi,

aș fi vrut și de la tine câteva cuvinte

sau chiar trei puncte,

era un timp când asta însemna mult,

Am scris și la solstițiu,

dar nimic,

Nu știu unde te ascunzi

de anotimpurile astea

că niciunul nu te prinde,

E vară, vremea pielii bronzate

și eu număr doar cicatrici,

E vremea de arome,

dar la mine toate-s amare,

Tu nu scri,

Scriu doar eu,

E mereu rândul meu,

Încă scriu,

că poate cândva vor apărea

măcar trei puncte,

Cândva, într-un final de Iunie...

Alysia 

Vara

 

Vara,

această bucată de timp

care nu are nevoie de nimic,

Anotimpul vibrării,

Zile pline de calm și senin,

cu arome și miresme, și nopți calde,

Dispare necunoscutul, neîncrederea,

Vine pasiunea pentru viață,

Trupul se îmblânzește, chipul se luminează,

Dăruim liniște, scriem frumos și griul dispare,

Vara,

plină de frumusețe, zbor și vise,

e mare și plajă și sărut,

tălpile goale și lenevire la umbră,

e poezia ce se strânge din întregul an,

e salvarea noastră,

e tot ce ne a rămas de iubit...

Alysia 

Ciob

 Știu că te mai gândești la mine

și-mi furi energia cu gândurile tale,

Sigur apar în mintea ta,

Poate când ești trist 

sau când ești fericit

și ai fi vrut să-mi spui toate,

Am vrut să te țin legat de mine,

dar ai ales să pleci,

Nu m-ai ținut strâns,

Te-ai smuls brutal din lumea mea,

Nu ai vrut să iubești, 

de teama că ne pierdem,

Ar trebui să-mi săruți cicatricile

unde s-au înfipt toate cioburile 

evadării tale bruște,

Ai distrus tot,

cum arde soarele macii 

într-o zi călduroasă de Iunie...

Alysia 

Doi maci

 

Ieri erau doi maci roșii, mari, perfecți,

unul lângă altul,

de parcă stăteau de vorbă,

legănati de vânt și mângâiați de soare,

Azi a plouat și i-am văzut triști,

petalele afectate,

înghesuiți unul în altul,

parcă se îmbrățișau

ca doi îndrăgostiți la despărțire,

Oare de câte ori nu am fost și noi așa,

ca doi maci îmbrățișați...

Timpul ne e dușman, la fel ca și macilor,

Azi e blând, mâine ploi și vânt,

Uităm cuvinte, uităm speranța,

ne biruie noroiul,

răni care ne destramă,

războaie pierdute,

obosim,

Doar poezia e ca o apă nesecată,

ca o aripă ce nu obosește în zbor

spre lumină, 

spre o lume unde maci roșii

stau veșnic de vorbă sub cer senin...

Alysia 

Veșnicii maci

 Mi-a culcat vântul macii la pământ,

dar ei tot ridică capetele, 

Tare aș vrea să fiu ca ei,

Macii înfloresc și aplecați, 

chiar și cu petalele sfâșiate

se țin demni,

roșul lor e tot în sus spre cer,

Soarele le arde petalele de satin,

dar ei tot frumoși sunt,

Efemeri, dar veșnici

prin frumusețea lor

și zborul spre sus, 

Chiar dacă vântul îi culcă la pământ

și soarele îi arde,

Macii sunt veșnici...

Alysia

Azi tac

Azi e 10 Mai

Și aș spune ceva,

Aș scrie ceva,

Mi-aș scrie mie,

Dar îmi lipsesc cuvintele,

Au fost timpuri când veneau ușor,

Dacă privesc în trecut,

am mărturie

toate versurile de până acum,

chiar și din ceilalți Mai,

Cuvinte clare sau grăbite,

De dor și îmbrățișări,

Regrete sau mărturisiri,

Am scris multe de-a lungul anilor,

Uneori pentru alții,

Alteori pentru mine,

E 10 Mai 

și ca un mac întors cu spatele

azi cuvintele tac...

Alysia 

 

A trecut Aprilie

A trecut și Aprilie
încerc să fac din cuvinte
punte peste timp,
dar ele se sparg în neant,
căci timpul nu are zăgazuri,
el doar trece,
noi uităm, și scrise și nescrise, 
Sper doar că, undeva, 

poemul meu să rămână,
poate acolo unde se naște înainte să-l scriu, 
acolo unde nu e tăcere și uitare,
acolo unde nu mai trec anotimpuri, 
Acolo unde într-un Aprilie nou

se recunosc străinii
vorbind aceleași cuvinte...

Alysia 

 

Esti aici

 

Verde crud în minte,
verde crud în ochi,
albastru senin și soare, 
mare de galben,
toate renasc,
vindecare pentru suflet,
Acum ești aici și mi-e bine,
au dispărut toate grijile,
liberi, fără planuri,
cu tot timpul în față,
s-a alungat și dorul,
nu mai mi-e teamă,
Inspir primăvara în suflet,
o primăvară cât douăzeci,
Acum ești aici și mi-e bine...

Alysia 

Maci ninși

 

A venit Aprilie supărat
și mi-a nins peste maci și lalele,
Fără soare e trist și rece,

și parcă doare,

să vezi maci sub zăpadă,
Când te aștepți să treacă greul,
tot mai are o zvâcnire de final,
Dar vor veni zile senine
când albastrul curat
va vindeca privirea de nori,
Vor veni zile bune,
când macii vor povesti între ei
cum i-a nins în Aprilie,
Vor râde, roșii în soare,
ca de un vis urât...

Alysia 

Gri roz

 Îmi tot caut rost,

Îmi tot caut sens,

Nici vremea nu mă ajută,

E tot gri,

Îmi e înnorat,

E sfârșit de Martie

Au înflorit piersicii roz

Dar nu e soare,

Măcar de ar fi soare

Toate ar fi altfel,

În viață,

În suflet...

Alysia 

Răni

 Nu-s de ajuns plasturii 

pentru câte răni sunt, 

Suferă ochii că nu te văd,

suferă buzele,

Suferă mâinile că nu te ating,

suferă urechile că nu mă chemi,

Inima toată e numai răni, 

începe să iasă dorul 

prin crăpături...

Alysia 

Trei litere

 În viața asta, în dreptul meu s-a scris:

hârtie, cerneală și litere,

pe care să le adun, să le aleg și să le fac poeme,

Cercetez literă cu literă,

le așez, le împart, le pun în versuri,

Dar sunt mereu trei care rămân la urmă:

d, o, r,

Încerc să le potrivesc, să scot noi cuvinte,

dar ele nu se așează decât așa,

în ordine alfabetică: d, o, r,

Adică "dor",

Cuvântul ăsta e dureros și plin de răni,

îl urăsc, vreau să-l uit,

nu vreau să-l pun în poezie,

dar mereu rămâne la urmă, singur

Ca un poem in sine, din trei litere,

Dintr-un singur cuvânt, rece și greu:

Dor...

Alysia 

Februarie

 

Februarie era despre noi,
era al nostru,
Dar ni l-a furat timpul,
Suntem străini din nou,
dar acum cu amintiri,
Tu poate nu mai știi,
dar eu știu,
Februarie al meu

acum trece încet,
dar trece,
îl șterge viața cu zile noi...

Alysia