Septembrie

 


E septembrie,
cel cu lumina mai blândă, 
ce nu mai arde pielea bronzată
care se încăpăţânează încă 
să nu se desprindă de vară 
și să ceară îmbrățișare, 
Însă rolul lui septembrie e 
să te învăluie treptat până la absorbire,
până la contopirea cu arome și culori
ce te fac să îți placă și toamna,
Merele ionatane cu gust de copilărie, 
Și mirosul din vița coaptă, 
Căci septembrie își cunoaște 
toate aromele de struguri
ca un poem versurile,
Fiecare bob are o poveste 
și toate la un loc o armonie,
Toate gusturile te cuceresc 
și primești încet toamna,
fără să doară...

Alysia 




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un Aprilie

Dacă lipsesc, oare observă cineva? Dacă nu aș scrie, oare ar conta? Uneori nu-ți găsești cuvintele și e bine să mai lipsești, Eu încerc s...