Dacă lipsesc, oare observă cineva?
Dacă nu aș scrie, oare ar conta?
Uneori nu-ți găsești cuvintele
și e bine să mai lipsești,
Eu încerc să nu,
chiar și așa fără sensul vorbelor,
o fac pentru mine, să-mi păstrez normalul,
Mai sunt zile de nepotrivire,
de neregăsire, de tăceri,
Dar încet-încet vin cuvinte,
se întorc ca valurile la mal,
Mâna e ca o pasăre care fie zboară,
fie se odihnește,
Și scrisul e ca un foc viu,
Mai are mintea rezerve
dincolo de întuneric și frig,
În orice situație e un Aprilie de înflorire,
Totul doar să nu te pierzi,
să nu te înstrăinezi de tine...
Alysia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu