Nu te-ai săturat să-mi ucizi zâmbetul?
Să-mi distrugi starea de bine?
Râzi ca un copil prost și nu înțelegi
că ești un criminal,
criminalul bucuriei mele,
Mă omori încet,
bucurie furată cu bucurie furată,
îmi răpești clipe
pe care nu le voi mai recupera,
Și mă ofilesc încet,
Căci am înțeles un adevăr amar,
care-mi arde sufletul și sapă ca o rană,
că omul care nu-ți vrea fericirea
nu te-a iubit niciodată...
Alysia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu