Simt tristeți peste suflet,
De la frig,
de la dor,
de la toamnă,
De la lipsa ta,
Versurile se ascund,
Cuvintele nu mai vin,
nu mă mai recunosc,
M-am înstrăinat de ele,
Altădată apăreau așa ușor,
Dar acum,
nostalgii cântate pe fundal,
ecouri surde ce devin tăceri,
Și nu prea-mi mai iese poezia,
E doar un joc de cuvinte oarbe,
Caci e prea multă lipsă,
Prea toamnă peste tot,
Razele de soare se târguiesc ca aurul,
Iar la tine tăcerea s-a cicatrizat
ca o rană veche,
pe care nu e bine să o redeschizi,
Chiar dacă tristețile usucă sufletul
într-o zi de marți,
în septembrie târziu...
Alysia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu