Luni, sfârșit de Iunie,
Azi iar e rândul meu să scriu,
Scriu ca într-un jurnal
căci nimeni nu răspunde înapoi,
aș fi vrut și de la tine câteva cuvinte
sau chiar trei puncte,
era un timp când asta însemna mult,
Am scris și la solstițiu,
dar nimic,
Nu știu unde te ascunzi
de anotimpurile astea
că niciunul nu te prinde,
E vară, vremea pielii bronzate
și eu număr doar cicatrici,
E vremea de arome,
dar la mine toate-s amare,
Tu nu scri,
Scriu doar eu,
E mereu rândul meu,
Încă scriu,
că poate cândva vor apărea
măcar trei puncte,
Cândva, într-un final de Iunie...
Alysia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu