Poemele sunt ca niște păsări captive
pe care le eliberezi,
Palpită în minte și inimă până prind viață,
Uneori se supun docil,
Alteori se întrupează greoi,
Pene ușoare în vânt sau pietre grele,
Atingeri calde sau răni,
Uneori picături de apă în deșert,
alteori întuneric,
Toate poemele au nevoie
de o mână să le scrie,
pe care ele și-o aleg
Și mâna ascultă, scrie
și dăruiește cuvinte timpului
ca un crez al vieții
și poemele se fac aripi țesute
din fire de suflet...
Alysia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu