Vara aia



Mai ții minte vara aceea
când eram ai nimănui
dar doar ai noștrii, 
când mâncam toată ziua pepene
citeam și stăteam la plajă,
când tu ieșeai
ca un Poseidon din apă,
cu pielea ta bronzată,
iar rochia mea de mătase,
în toate culorile,
își ducea luptele cu vântul,
Vara aia ce mirosea a bucurie și drag,
Vara aia cu gust de promisiuni,
Aș fi vrut să fie eternă,
să nu se termine nicicând acele zile,
Acum totul pare din alte vieți ,
Dar dacă noi ne amintim,
poate vara aia nu a murit...

Alysia 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un Aprilie

Dacă lipsesc, oare observă cineva? Dacă nu aș scrie, oare ar conta? Uneori nu-ți găsești cuvintele și e bine să mai lipsești, Eu încerc s...