Un Aprilie

Dacă lipsesc, oare observă cineva?

Dacă nu aș scrie, oare ar conta?

Uneori nu-ți găsești cuvintele

și e bine să mai lipsești,

Eu încerc să nu,

chiar și așa fără sensul vorbelor,

o fac pentru mine, să-mi păstrez normalul,

Mai sunt zile de nepotrivire,

de neregăsire, de tăceri, 

Dar încet-încet vin cuvinte,

se întorc ca valurile la mal,

Mâna e ca o pasăre care fie zboară,

fie se odihnește,

Și scrisul e ca un foc viu,

Mai are mintea rezerve 

dincolo de întuneric și frig,

În orice situație e un Aprilie de înflorire, 

Totul doar să nu te pierzi,

să nu te înstrăinezi de tine...

Alysia 

Sfârșit de Martie

Sfârșit de martie cu ploi,

când prin mansarde se aud din nou refrene,

ce răscolesc muguri de dor,

Plouă și e greu fără soare,

Plouă și în suflet,

Plouă de-o să încolțească semințele de maci

și face tristețea flori roșii,

Ce să mai scriu,

că tu le știi pe toate,

ce să povestesc,

când cel mai mult vorbesc tăcerile,

căci tu m-ai uitat de parcă nici n-aș fi fost,

Și timpul nu iartă,

Trec viețile ca anotimpul,

A trecut alt echinocțiu,

dar, hai că e sfârșit de martie,

și iar miroase a viață pe pământ...

Alysia

Gol

 

În ultima perioadă cuvintele

se feresc de mine,

Se zbat potriviri și idei

dar nu se leagă cu rost,

Aș vrea să scriu ceva,

dar totul pare lipsit de sens,

Când în minte e haos

lucrurile nu se aștern ușor,

Viata continuă să curgă,

Toate umplu un gol de forma lor,

Dar golul poeziei nu-l umple nimic,

Imaginația nu poate crea surogat,

Inspirația există sau lipsește, 

nimic nu se forțează,

Versul se naște sau nu,

Uneori, când nu pot să scriu, 

tac,

E mai bine...

Alysia

Primăvara

 

Venirea primăverii e ca și cum 

te-ai reîndrăgosti,

din nou și nou de aceeași persoană,

Renaște sufletul încărcat de ierni,

Zboară gândul spre vise uitate

ce vor o nouă șansă,

Soare și culoare, cu dor de viață,

Și cu rost,

Zâmbetul reapare din senin,

Mintea repetă muzici vibrante,

Se scriu poeme,

Se înoadă destine,

Ne-a fost dor de lumină,

Și de libertatea cerului senin,

Trăim primăvara ca o eternă îndrăgostire...

Alysia 

Cuvinte poem

Ce bine ar să fie un poem pentru fiecare zi,

să îl întâlnești acolo,

să apară înainte să răsară soarele,

primul care vede lumina,

Poate ziceți, de unde atâtea poeme?

Dar un poem nu e scris, e găsit,

cuvintele se găsesc unele pe altele,

din nou și din nou

și salvează poezia,

poate nu știi limba în care s-a scris,

cuvintele îți sunt străine,

dar te regăsești

și orice vers are un sens,

începi să crezi în poezii ca în oameni,

unele sunt bucăți de timp,

altele zbor, sau uitare,

un chip, o culoare, o lipsă, o întâlnire,

sunt atâtea cuvinte care să devină poem,

nu trebuie să te chinui,

apare el,

ca și dragostea...

Alysia 

În vis

Mi te-a adus noaptea,

prin vis,

când realitatea s-a oprit pentru o clipă

și senzația prezenței tale era palpabilă,

îți intuiam zâmbetul,

aproape că îți simțeam

buzele cu gust de clementine,

cu care muști din viață 

ca dintr-un măr rumen,

simțeam degetele cum se joacă pe pielea mea,

degete ce-mi ard palmele,

îți simțeam parfumul,

iar ochii tăi emanau fericire,

și era frumos în lumea noastră,

Te-am visat și era bine,

Dar întunericul 

vine ca un vânător de timp,

fură clipe cu un vis și lasă în urmă

dorința de noapte

și te bântuie ce n-ai trăit,

și ai vrea să le repeți obsesiv

ca pe niște versuri...

Alysia 

Zăpada...

Întinderi de alb

peste lume,

peste gând,

peste suflet,

Numai dorul rămâne neatins,

zăpada iernii nu acoperă

dorul și poezia...

Alysia 

Ucigaș

Nu te-ai săturat să-mi ucizi zâmbetul?

Să-mi distrugi starea de bine?

Râzi ca un copil prost și nu înțelegi

că ești un criminal,

criminalul bucuriei mele,

Mă omori încet,

bucurie furată cu bucurie furată,

îmi răpești clipe

pe care nu le voi mai recupera,

Și mă ofilesc încet,

Căci am înțeles un adevăr amar,

care-mi arde sufletul și sapă ca o rană,

că omul care nu-ți vrea fericirea

nu te-a iubit niciodată...

Alysia

Poezii vechi

M-am recitit pe mine,

poezii mai vechi,

Îmi place să cred 

că și tu mai treci pe aici,

din când în când, 

Am retrăit 

aceleași simțăminte redate în scris,

scriam frumos

și uneori ți se datorează,

Atunci cuvintele veneau ușor,

și se așterneau cu rost

și cumva,

parcă mi-e dor de mine...

Alysia 

Dorul

 

S-a vindecat cerul de nori,

A nins și apoi a ieșit soarele,

Am mai învins un solstițiu,

Numai dorul nu-l pot învinge,

Iar se termină un an,

Numai dorul nu are sfârșit,

Anotimpuri de-a rândul,

pe soare sau nori

se scurge timpul,

Se scurg vieți,

Doar dorul rămâne același

sau poate se înnoiește 

ca anul...

Alysia 

Poemele

Poemele sunt ca niște păsări captive 

pe care le eliberezi,

Palpită în minte și inimă până prind viață,

Uneori se supun docil,

Alteori se întrupează greoi,

Pene ușoare în vânt sau pietre grele,

Atingeri calde sau răni,

Uneori picături de apă în deșert,

alteori întuneric,

Toate poemele au nevoie 

de o mână să le scrie,

pe care ele și-o aleg

Și mâna ascultă, scrie

și dăruiește cuvinte timpului

ca un crez al vieții

și poemele se fac aripi țesute 

din fire de suflet...

Alysia 

Cutia cu amintiri

Am umblat la cutia cu amintiri

Mi-am amintit că exista

locul nostru secret,

Câte mesaje, zeci, ani de zile!

Cât de mult mi-am deschis sufletul către tine!

Oare a meritat?

Toate mesajele și melodiile

stau încuiate într-o lume paralelă

și străină de noi, deși parte din noi

Sunt ca niște cicatrici

ce nu te lasă să uiți rănile...

Alysia 

Noi... embrie

În dreptul nostru

Noiembrie nu mai are noi,

Nu ne mai simțim, nu ne mai scriem,

Și mai e și ploaia asta dintre noi

Care nu se mai oprește,

Dar nu s-a facut frig afară, ci între noi,

Nici amintirile nu mai țin de cald,

Tăcerea e rece și amară

Ca o zi de Noiembrie cețoasă, 

udă, fără soare

și fără noi...

Alysia 

Confesiune

Cel mai frumos lucru din noiembrie

e că te-ai născut tu,

Dacă aș putea să mă întorc în timp

într-un moment din viața asta,

ar fi în vara în care 

te-am cunoscut pe tine,

Când fluturii din stomac 

te-au recunoscut 

înainte să-ți văd fața,

M-aș întoarce atunci 

și nu ți-aș mai da drumul

Pentru că oamenii potriviți 

nu vin ca furtunile,

Vin ca o zi caldă de august,

Care poate să-ți schimbe viața...

Alysia 

Azi am tăcut

 

Azi am tăcut

Căci altceva mai bun nu știam să fac,

Nu știam ce să spun,

N-au mai vorbit nici gânduri, nici amintiri,

Azi am tăcut,

Așa trebuia,

Căci tăcerea spune mai multe,

Timpul trece tăcând,

Ce să vrei în mijloc de noiembrie ud și rece?!

Voiam liniște,

Lipsea o rază de soare...

Alysia 

Noiembrie, luni

Luni, început de noiembrie,

Afară e ud și rece,

Între noi crește un zid rece 

ca ploaia de toamnă,

Un zid ce ne-a depărtat de noi,

Am fost numai la jumătăți de distanțe,

Mereu între anotimpuri,

La timpul nepotrivit,

Oare să-ți mai scriu?

Știu că-mi citești rândurile,

dar niciodată nu scrii înapoi,

Spune-mi, pe unde rătăcești?

Oare îți e dor de mine?

Poate am să te zăresc întâmplător,

că tot s-au golit copacii de frunze,

Și nu te mai poți ascunde,

Sigur o să pară că nu ne-am văzut de ieri,

și o să-mi ceri să scriu despre 

viața grea fără mine,

Ca un fel de scuză pentru tăcere,

Dar nu o să te cred,

Au trecut timpurile alea,

Am scris destul de noi,

Acum ploaia rece șterge încet tot răul,

Va fi greu, dar iau fiecare cicatrice

și o repar cu aur,

Ca japonezii vasul de lut,

Și din cioburi îmi fac ramă,

Îmi ridic singură coroana din noroi,

Căci eu știu că fără nori 

apusul nu e așa frumos,

Iar tu, tu să rămâi acolo, cu povestea ta...

Alysia 

Octombrie târziu...

 

E Octombrie târziu, 

deși e cald și plăcut,

parcă se înfiripă

o tristețe, o oboseală, o nostalgie,

Am coala albă în față 

și încerc să aștern niște rânduri,

Se scurg lunile 

și viața noastră cu ele,

Timpul a intrat atât de adânc în noi

încât ne trecem și noi cu anotimpurile,

Doar dorul rămâne același,

Singura constată,

Nu-l schimbă rutina,

nu-l mișcă sărutările,

Apare și-n vis,

Îl va găsi tot acolo

și celălalt Octombrie ce va veni,

Doar năzuința spre senin,

în zilele cu soare 

și apusurile colorate-n roz

ne mai încarcă cu pace

și ne deschid zâmbete,

mai ales acum 

în Octombrie târziu...

Alysia 

Jumătatea lui Octombrie

Jumătatea lui Octombrie,

Cu miros de gutuie,

Trandafiri ce se deschid cu forțe noi

de parcă sunt din nou în Mai,

Foșnetul auriu al frunzelor,

lacul oglindind culorile

în lumină dulce,

Iar pe cerul senin numărăm avioane,

Și valurile sunt mai line,

sărutând încet nisipul,

Cumva te cuprinde o pace în suflet 

când natura, în zeci de culori,

parcă te îmbrățișează cald,

deși sunt ultimele ei forțe,

Ultimele zile frumoase ale anului,

Când te ia nostalgia

de versuri naive,

cu doruri ascunse în miros de gutui

la jumătatea lui Octombrie...

 

Alysia 

Octombrie, zece

 

Zi frumoasă de Octombrie

cu soare, după multe cu nor,

petic de senin într-o toamnă cu ploi,

O zi numai bună de carte poștală

ce încarcă frumos sufletul,

O zi în care nu se numără doruri,

ci doar de două ori zece,

O zi în care poezia strălucește

ca o coroana de aur,

chiar și dintre frunzele căzute,

O zi în care nostalgiile nu dor,

și parcă timpul plutește,

iar mintea ia pauză,

O zi în care ți-e bine cu tine...

Alysia 

Septembrie, marți

 

Simt tristeți peste suflet,

De la frig,

de la dor,

de la toamnă,

De la lipsa ta,

Versurile se ascund,

Cuvintele nu mai vin,

nu mă mai recunosc,

M-am înstrăinat de ele,

Altădată apăreau așa ușor,

Dar acum,

nostalgii cântate pe fundal,

ecouri surde ce devin tăceri,

Și nu prea-mi mai iese poezia,

E doar un joc de cuvinte oarbe,

Caci e prea multă lipsă,

Prea toamnă peste tot,

Razele de soare se târguiesc ca aurul,

Iar la tine tăcerea s-a cicatrizat 

ca o rană veche,

pe care nu e bine să o redeschizi, 

Chiar dacă tristețile usucă sufletul

într-o zi de marți, 

în septembrie târziu...

Alysia