Vara aia

Mai ții minte vara aceea
când eram ai nimănui
dar doar ai noștrii, 
când mâncam toată ziua pepene
citeam și stăteam la plajă,
când tu ieșeai
ca un Poseidon din apă,
cu pielea ta bronzată,
iar rochia mea de mătase,
în toate culorile,
își ducea luptele cu vântul,
Vara aia ce mirosea a bucurie și drag,
Vara aia cu gust de promisiuni,
Aș fi vrut să fie eternă,
să nu se termine nicicând acele zile,
Acum totul pare din alte vieți ,
Dar dacă noi ne amintim,
poate vara aia nu a murit...

Alysia 

Orbire

 

Mă fac că nu văd că nu ești aici,

Închid ochii,

Oricum te găsesc în mintea mea,

nu lipsești,

Mă fac că nu simt că nu te ating,

Oricum degetele mele știu pielea ta,

Închid ochii și ești,

Dragostea e oarbă,

Pipăie lipsuri și vede cu mintea...

Alysia 

Luni, sfârșit de Iunie

 

Luni, sfârșit de Iunie,

Azi iar e rândul meu să scriu,

Scriu ca într-un jurnal

căci nimeni nu răspunde înapoi,

aș fi vrut și de la tine câteva cuvinte

sau chiar trei puncte,

era un timp când asta însemna mult,

Am scris și la solstițiu,

dar nimic,

Nu știu unde te ascunzi

de anotimpurile astea

că niciunul nu te prinde,

E vară, vremea pielii bronzate

și eu număr doar cicatrici,

E vremea de arome,

dar la mine toate-s amare,

Tu nu scri,

Scriu doar eu,

E mereu rândul meu,

Încă scriu,

că poate cândva vor apărea

măcar trei puncte,

Cândva, într-un final de Iunie...

Alysia 

Vara

 

Vara,

această bucată de timp

care nu are nevoie de nimic,

Anotimpul vibrării,

Zile pline de calm și senin,

cu arome și miresme, și nopți calde,

Dispare necunoscutul, neîncrederea,

Vine pasiunea pentru viață,

Trupul se îmblânzește, chipul se luminează,

Dăruim liniște, scriem frumos și griul dispare,

Vara,

plină de frumusețe, zbor și vise,

e mare și plajă și sărut,

tălpile goale și lenevire la umbră,

e poezia ce se strânge din întregul an,

e salvarea noastră,

e tot ce ne a rămas de iubit...

Alysia 

Ciob

 Știu că te mai gândești la mine

și-mi furi energia cu gândurile tale,

Sigur apar în mintea ta,

Poate când ești trist 

sau când ești fericit

și ai fi vrut să-mi spui toate,

Am vrut să te țin legat de mine,

dar ai ales să pleci,

Nu m-ai ținut strâns,

Te-ai smuls brutal din lumea mea,

Nu ai vrut să iubești, 

de teama că ne pierdem,

Ar trebui să-mi săruți cicatricile

unde s-au înfipt toate cioburile 

evadării tale bruște,

Ai distrus tot,

cum arde soarele macii 

într-o zi călduroasă de Iunie...

Alysia 

Doi maci

 

Ieri erau doi maci roșii, mari, perfecți,

unul lângă altul,

de parcă stăteau de vorbă,

legănati de vânt și mângâiați de soare,

Azi a plouat și i-am văzut triști,

petalele afectate,

înghesuiți unul în altul,

parcă se îmbrățișau

ca doi îndrăgostiți la despărțire,

Oare de câte ori nu am fost și noi așa,

ca doi maci îmbrățișați...

Timpul ne e dușman, la fel ca și macilor,

Azi e blând, mâine ploi și vânt,

Uităm cuvinte, uităm speranța,

ne biruie noroiul,

răni care ne destramă,

războaie pierdute,

obosim,

Doar poezia e ca o apă nesecată,

ca o aripă ce nu obosește în zbor

spre lumină, 

spre o lume unde maci roșii

stau veșnic de vorbă sub cer senin...

Alysia 

Veșnicii maci

 Mi-a culcat vântul macii la pământ,

dar ei tot ridică capetele, 

Tare aș vrea să fiu ca ei,

Macii înfloresc și aplecați, 

chiar și cu petalele sfâșiate

se țin demni,

roșul lor e tot în sus spre cer,

Soarele le arde petalele de satin,

dar ei tot frumoși sunt,

Efemeri, dar veșnici

prin frumusețea lor

și zborul spre sus, 

Chiar dacă vântul îi culcă la pământ

și soarele îi arde,

Macii sunt veșnici...

Alysia