Pe tine te aștept

Te aștept pe tine,

pe tine te aștept,

doar pe tine

și de asta depinde totul,

tu influențezi totul,

tot ce fac, cum respir,

cum gândesc, ce visez,

ce îți scriu, ce privesc,

ce sper,

și cel mai mult sper 

că poate într-o o zi

ne vom regăsi neașteptat

și o să se termine frumos așteptarea... 

Alysia 

Ai pierdut

Am să-ți stric jocul egoist

căci de mult voiam asta,

o să învârți zarurile

și o să mizezi contra ta,

Ai jucat la ruletă

adevărul clipelor în doi

și a rămas doar minciuna,

că la asta te pricepi cel mai bine,

nici tu nu crezi ce spui,

mintea o să te înșele,

tăcerea îți va fi dușman,

O să-ți stric jocul, 

 de fapt ți l-am și stricat, 

Ai pierdut,

pentru că ai jucat greșit,

ai jucat împotriva mea,

Ai pierdut regina,

șah mat!

Alysia 

Singură

M-ai lăsat singură
în mijlocul mării de dor,
mare ce își bate talazurile
în sufletul meu
neștiind pe cine lovește,
M-ai lăsat goală
cu sufletul fâșii
în bătaia vântului,
Nu ți-a păsat!
Dar într o zi
toate talazurile și vânturile
ți se vor întoarce împotrivă,
pentru că vor deveni
prietenii mei
și eu nu voi mai fi singură
acolo unde m-ai lăsat tu...

Alysia 

 

Fereastră spre mare

Deschid fereastra spre mare
și te scriu din amintiri,
Îți dăruiesc clipe,
una câte una,
între două apusuri,
Dacă ar fi să te chem,
marea s-ar face pământ și ai veni,
căci tu ști bine drumul spre inima mea,
Caut inscripții despre mine
sub pielea ta,
și poezii nescrise,
poate nu te pricepi la versuri,
dar tu îmi ești adevărul,
Nu te uita că vorbesc așa,
căci tu ești anotimpul meu perfect,
ce nu pleacă,
Hai să mai vorbim puțin, îți zic,
și tu mă săruți
până ce numele tău
se scurge în mare
sau se împrăștie în aer
ca eu să îl primesc din nou
cu fereastra deschisă spre mare...

Alysia 

M-ai uitat...

 

Milioane de pași pe nisipul fierbinte,
urme ce vin și pleacă,
fascinate de vraja mării,
printre toate eu caut urmele tale
dar nu pot să le găsesc,
poate le-a șters marea
că prea mă lovea cu valurile ei furioase,
sau poate nu ești aici,
cicadele țipă, 

se răstesc la mine
ca să nu te aud
sau poate tu taci,
Mă așteptam să fii aici,
să mi te aducă barca din larg,
credeam că ne vom regăsi,
aici, la locul nostru, 
dar nici nisipul, nici marea,
nu te mai îmbie,
M-ai uitat,
ți-am trecut încet
cum se șterge bronzul pielii spre toamnă
sau repede
cum spală marea urmele de pe nisip...

Alysia 

E august, e vară...

Tu ești zeul meu grec
Ce iese din valuri,
Cu pielea ce miroase a August,
Ai apărut aici,
pe plaja goală,
mi te-a adus vara,
nici marea nu-ți șterge 

urmele din nisip,
te-apropii încet ca răsăritul
și-mi dai lumea peste cap
cu un zâmbet,
Ești imprevizibil,
ba îmi atingi pielea rumenă
și mă guști blând,
ba muști din ea cu nesaț
ca dintr-o piersică coaptă,
mă predau ție ca o ofrandă de vară,
să mă înveți pe de rost, 

cuvânt cu cuvânt,
ca pe o poezie,
Ce poate să fie rău!
E august, e vară, e timp fără ceas,
când soarele uită să mai apună...

Alysia

 

Plajă în apus

 Sunt milioane de pași 

pe nisipul fierbinte,

care încotro

de parcă plaja a fost câmp de luptă,

toți atrași spre apă

și-au lăsat urmele mărturie,

Numai noi stăm liniștiți

în lumina galbenă a serii

Iar sărutul tău de pe umăr

mă bronzează mai mult decât soarele zilei,

Îmi zâmbești

și pielea bronzată 

te aseamănă cu un zeu grec,

Mâna ta fierbinte 

alunecă pe pielea răcorită, 

netezită de valuri

Ochii noștri își spun poezii,

Noi doi și marea, 

vara e casa noastră,

Ce mi-aș putea dori mai mult?

Unde altundeva mi-aș putea dori să fiu?

Oprește timpul!

Oprește vara!

să ne fim veșnic

bronz, mângâiere, sărut sărat, val și mare,

toate pe o plajă goală

în lumină blândă de apus...

Alysia