E august, e vară...


Tu ești zeul meu grec
Ce iese din valuri,
Cu pielea ce miroase a August,
Ai apărut aici,
pe plaja goală,
mi te-a adus vara,
nici marea nu-ți șterge 
urmele din nisip,
te-apropii încet ca răsăritul
și-mi dai lumea peste cap
cu un zâmbet,
Ești imprevizibil,
ba îmi atingi pielea rumenă
și mă guști blând,
ba muști din ea cu nesaț
ca dintr-o piersică coaptă,
mă predau ție ca o ofrandă de vară,
să mă înveți pe de rost, 
cuvânt cu cuvânt,
ca pe o poezie,
Ce poate să fie rău!
E august, e vară, e timp fără ceas,
când soarele uită să mai apună...

Alysia

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un Aprilie

Dacă lipsesc, oare observă cineva? Dacă nu aș scrie, oare ar conta? Uneori nu-ți găsești cuvintele și e bine să mai lipsești, Eu încerc s...