Sunt milioane de pași
pe nisipul fierbinte,
care încotro
de parcă plaja a fost câmp de luptă,
toți atrași spre apă
și-au lăsat urmele mărturie,
Numai noi stăm liniștiți
în lumina galbenă a serii
Iar sărutul tău de pe umăr
mă bronzează mai mult decât soarele zilei,
Îmi zâmbești
și pielea bronzată
te aseamănă cu un zeu grec,
Mâna ta fierbinte
alunecă pe pielea răcorită,
netezită de valuri
Ochii noștri își spun poezii,
Noi doi și marea,
vara e casa noastră,
Ce mi-aș putea dori mai mult?
Unde altundeva mi-aș putea dori să fiu?
Oprește timpul!
Oprește vara!
să ne fim veșnic
bronz, mângâiere, sărut sărat, val și mare,
toate pe o plajă goală
în lumină blândă de apus...
Alysia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu