Deschid fereastra spre mare
și te scriu din amintiri,
Îți dăruiesc clipe,
una câte una,
între două apusuri,
Dacă ar fi să te chem,
marea s-ar face pământ și ai veni,
căci tu ști bine drumul spre inima mea,
Caut inscripții despre mine
sub pielea ta,
și poezii nescrise,
poate nu te pricepi la versuri,
dar tu îmi ești adevărul,
Nu te uita că vorbesc așa,
căci tu ești anotimpul meu perfect,
ce nu pleacă,
Hai să mai vorbim puțin, îți zic,
și tu mă săruți
până ce numele tău
se scurge în mare
sau se împrăștie în aer
ca eu să îl primesc din nou
cu fereastra deschisă spre mare...
și te scriu din amintiri,
Îți dăruiesc clipe,
una câte una,
între două apusuri,
Dacă ar fi să te chem,
marea s-ar face pământ și ai veni,
căci tu ști bine drumul spre inima mea,
Caut inscripții despre mine
sub pielea ta,
și poezii nescrise,
poate nu te pricepi la versuri,
dar tu îmi ești adevărul,
Nu te uita că vorbesc așa,
căci tu ești anotimpul meu perfect,
ce nu pleacă,
Hai să mai vorbim puțin, îți zic,
și tu mă săruți
până ce numele tău
se scurge în mare
sau se împrăștie în aer
ca eu să îl primesc din nou
cu fereastra deschisă spre mare...
Alysia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu