Dor, toamnă și culori

 

E sfârșit de Octombrie 

totul se umple de culoare

și soarele blând accentuează nuanțele,

câte culori atâtea toamne,

Oare tu vezi frumosul vremii?

Frunzele inimi galbene?

Nu mai știu ce-i cu tine, 

De câte anotimpuri taci?

Aș vrea să-ți scriu ceva

despre toamnă, despre noi,

despre dorul 

care plutește ca frunzele în vânt,

versuri ce țin mai mult de-un anotimp,

cuvinte ce nu cunosc timpul,

și rămân 

toamne după toamne,

câte toamne atâtea culori

și atâtea doruri,

E sfârșit de Octombrie 

 și aș vrea să-ți scriu ceva...

Alysia 

Toamna pe-o bancă

 

S-a așezat toamna pe bancă
lângă frunzele căzute de sus,
Le numără și vorbește 

de zile cu soare puțin, 

de ceață și frig,
Un vânticel suflă frunzele 

și le poartă până la altă bancă,
Copacii sunt triști, 

aplecați spre pământ, 

dezgolirea asta parcă îi doare,
Toamna se tot laudă cu roade, 

dar frunzele zboară mai departe
și ea rămâne singură pe bancă,
Până la primul fulg de zăpadă...

Alysia 

Singur

 Și zilele grele cine ți le știe?

În nopțile negre cu durere 

cine numără orele cu tine?

Ore ce caută lumina și zorii

că poate atunci răul dispare

Cine?

Ești singur, ca-n orice examen,

nu vede nimeni lacrima, 

nu simte nimeni durerea,

Aștepți izbăvirea 

și te bucuri de orice minut bun

 și normal de viață,

Singur astepți dimineața, 

obosit după lupta cu toți balaurii,

Se termină puterile și vrei liniște,

Speri doar ca să nu o iei de la capăt, 

ci totul să se întoarcă 

la binele banal și la lucrurile simple... 

Alysia 

Cuvinte

Cine știe ce se ascunde sub versuri,
Sunt doar niște cuvinte, spun unii,
Alții văd doar spațiile albe dintre cuvinte,
Pentru mine versurile sunt chiar eu,
Dor, emoții,  așteptare,  întâmpinare,
Bucurie, tristeți, soare, nor și anotimpuri
Mereu aceleași, mereu altele...Alysia 

Măr roșu

 

Dragostea de tine e ca un măr roșu,

ultimul rămas în pom, 

mare și frumos 

pe care nu te înduri să-l tai felii, 

îl păstrezi, îl miroși

și îi simți anotimpurile crescând în el,

de la floare, la rod verde în vară,

până la roșu deplin,

Anotimp după anotimp,

timpul e rotund ca un măr,

Vin toamne peste noi,

apoi în iarnă mărul dispare,

ca o bucurie de-o clipă

într-o seară albastră,

împărțind felie cu felie,

va rămâne doar un sâmbure

care să înmugurească în primăvară,

să dea fruct, 

să aibă vara ce să rumenească

când soarele ne face pielea la fel

și vântul are parfumul tău,

Dragostea de tine e ca un măr roșu

plin de anotimpuri...

Alysia 

Lumea mea secretă

Momente de seară 

de început de toamnă,

Stau tăcută și gândul zboară departe

muzica merge pe fundal

și parcă

mă transpune în altă lume,

îmi dă forțe și puteri,

mă face să fiu ce vreau eu,

cum vreau eu și unde vreau eu,

să am curaj, să visez, să fac, să spun,

într-o lume în care 

să fiu eu,

nestrăină de mine,

în lumea mea secretă...

Alysia 

Sfârșit de vară

Doare totul ca sfârșitul de august

Ca plecarea verii spre iarnă

Când timpul topește încet viața

Doare totul când sensul nu mai are sens

Când soarele devine întuneric

Când nu e nicio bucurie, ci doar lacrimi

Când locul tău nu e nicăieri

Când ești prizonier al înstrăinării de tine

Când cauți cuvinte să le așterni

într-un poem sărac de sfârșit de vară...

Alysia