Toamna pe-o bancă

 

S-a așezat toamna pe bancă
lângă frunzele căzute de sus,
Le numără și vorbește 

de zile cu soare puțin, 

de ceață și frig,
Un vânticel suflă frunzele 

și le poartă până la altă bancă,
Copacii sunt triști, 

aplecați spre pământ, 

dezgolirea asta parcă îi doare,
Toamna se tot laudă cu roade, 

dar frunzele zboară mai departe
și ea rămâne singură pe bancă,
Până la primul fulg de zăpadă...

Alysia