Măr roșu

 


Dragostea de tine e ca un măr roșu,
ultimul rămas în pom, 
mare și frumos 
pe care nu te înduri să-l tai felii, 
îl păstrezi, îl miroși
și îi simți anotimpurile crescând în el,
de la floare, la rod verde în vară,
până la roșu deplin,
Anotimp după anotimp,
timpul e rotund ca un măr,
Vin toamne peste noi,
apoi în iarnă mărul dispare,
ca o bucurie de-o clipă
într-o seară albastră,
împărțind felie cu felie,
va rămâne doar un sâmbure
care să înmugurească în primăvară,
să dea fruct, 
să aibă vara ce să rumenească
când soarele ne face pielea la fel
și vântul are parfumul tău,
Dragostea de tine e ca un măr roșu
plin de anotimpuri...

Alysia 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un Aprilie

Dacă lipsesc, oare observă cineva? Dacă nu aș scrie, oare ar conta? Uneori nu-ți găsești cuvintele și e bine să mai lipsești, Eu încerc s...