Jumătatea lui Octombrie


Jumătatea lui Octombrie,
Cu miros de gutuie,
Trandafiri ce se deschid cu forțe noi
de parcă sunt din nou în Mai,
Foșnetul auriu al frunzelor,
lacul oglindind culorile
în lumină dulce,
Iar pe cerul senin numărăm avioane,
Și valurile sunt mai line,
sărutând încet nisipul,
Cumva te cuprinde o pace în suflet 
când natura, în zeci de culori,
parcă te îmbrățișează cald,
deși sunt ultimele ei forțe,
Ultimele zile frumoase ale anului,
Când te ia nostalgia
de versuri naive,
cu doruri ascunse în miros de gutui
la jumătatea lui Octombrie...
 
Alysia 

Octombrie, zece

 



Zi frumoasă de Octombrie
cu soare, după multe cu nor,
petic de senin într-o toamnă cu ploi,
O zi numai bună de carte poștală
ce încarcă frumos sufletul,
O zi în care nu se numără doruri,
ci doar de două ori zece,
O zi în care poezia strălucește
ca o coroana de aur,
chiar și dintre frunzele căzute,
O zi în care nostalgiile nu dor,
și parcă timpul plutește,
iar mintea ia pauză,
O zi în care ți-e bine cu tine...

Alysia 

Septembrie, marți

 



Simt tristeți peste suflet,
De la frig,
de la dor,
de la toamnă,
De la lipsa ta,
Versurile se ascund,
Cuvintele nu mai vin,
nu mă mai recunosc,
M-am înstrăinat de ele,
Altădată apăreau așa ușor,
Dar acum,
nostalgii cântate pe fundal,
ecouri surde ce devin tăceri,
Și nu prea-mi mai iese poezia,
E doar un joc de cuvinte oarbe,
Caci e prea multă lipsă,
Prea toamnă peste tot,
Razele de soare se târguiesc ca aurul,
Iar la tine tăcerea s-a cicatrizat 
ca o rană veche,
pe care nu e bine să o redeschizi, 
Chiar dacă tristețile usucă sufletul
într-o zi de marți, 
în septembrie târziu...

Alysia 

Septembrie

 


E septembrie,
cel cu lumina mai blândă, 
ce nu mai arde pielea bronzată
care se încăpăţânează încă 
să nu se desprindă de vară 
și să ceară îmbrățișare, 
Însă rolul lui septembrie e 
să te învăluie treptat până la absorbire,
până la contopirea cu arome și culori
ce te fac să îți placă și toamna,
Merele ionatane cu gust de copilărie, 
Și mirosul din vița coaptă, 
Căci septembrie își cunoaște 
toate aromele de struguri
ca un poem versurile,
Fiecare bob are o poveste 
și toate la un loc o armonie,
Toate gusturile te cuceresc 
și primești încet toamna,
fără să doară...

Alysia 




De ziua noastră


 
Ce-mi doresc de ziua noastră?
Toamne blânde cu cerul senin,
Dar poate vei spune că 
dragostea nu are măsură, 
însă timpul da, 
că toamne vin și toamne pleacă...
Da, viața vine și trece
dar noi să rămânem aceeași 
să ne privim în ochi și în suflet
chiar și sub ceruri gri,
până la capăt 
când drumurile se pierd,
și când vom fi fragili
Și ne vom da mâna 
să fim unu și același,
Și vom face ce știm mai bine,
Să ne iubim, 
Așa cum știm noi, 
Și să ne amintim 
de începuturi de toamne senine...

Alysia 



Sfârșit de August


E sfârșit de August
și toate parcă cer să stea timpul în loc
sau să înceapă din nou vara,
Mă trage marea de picior
cu funii mici de alge,
mă cheamă cu ape când limpezi și liniștite,
când înspumate ce lovesc furios,
Iar pe fâșia de nisip prelungită în mare,
dansează valuri din ambele părți
și se unesc în îmbrățișare,
Cât vezi cu ochii mare,
Vaporașe ce-și încearcă pânzele în vânt
și pescăruși ce-și rotesc zborul peste albastru,
Soarele usucă pielea rumenă
ce se strânge de la sare,
Nisipul fierbinte încălzește tălpile ude,
nisip ce ascunde pietre, cioburi șlefuite,
și scoici de toate formele,
E totul atât de plăcut, 
Și noi aici fără griji,
Dar, e sfârșit de August 
și nu aș vrea...

Alysia 

August





August cu timpul 
lui lent,
care parcă ne dă timp să ne obișnuim
că se duce vara,
August cu mers tiptil în pas de balerină,
August cu piele bronzată,
August cu struguri roz și mere verzi,
August cu piersici mari zemoase,
gust de rai învelit în catifea,
August cu poeme văratice,
August cu idilă de o vară
August cu adieri ce flutură perdele la ferestre,
August cu cărți poștale către suflet,
Sau bilețele în sticle aruncate în mare,
August cu amintiri îndesate în geamantan,
August când până și păsările își pregătesc bagajele,
August cu dor și rămas bun...

Alysia 

Un Aprilie

Dacă lipsesc, oare observă cineva? Dacă nu aș scrie, oare ar conta? Uneori nu-ți găsești cuvintele și e bine să mai lipsești, Eu încerc s...