Octombrie, zece

 

Zi frumoasă de Octombrie

cu soare, după multe cu nor,

petic de senin într-o toamnă cu ploi,

O zi numai bună de carte poștală

ce încarcă frumos sufletul,

O zi în care nu se numără doruri,

ci doar de două ori zece,

O zi în care poezia strălucește

ca o coroana de aur,

chiar și dintre frunzele căzute,

O zi în care nostalgiile nu dor,

și parcă timpul plutește,

iar mintea ia pauză,

O zi în care ți-e bine cu tine...

Alysia 

Septembrie, marți

 

Simt tristeți peste suflet,

De la frig,

de la dor,

de la toamnă,

De la lipsa ta,

Versurile se ascund,

Cuvintele nu mai vin,

nu mă mai recunosc,

M-am înstrăinat de ele,

Altădată apăreau așa ușor,

Dar acum,

nostalgii cântate pe fundal,

ecouri surde ce devin tăceri,

Și nu prea-mi mai iese poezia,

E doar un joc de cuvinte oarbe,

Caci e prea multă lipsă,

Prea toamnă peste tot,

Razele de soare se târguiesc ca aurul,

Iar la tine tăcerea s-a cicatrizat 

ca o rană veche,

pe care nu e bine să o redeschizi, 

Chiar dacă tristețile usucă sufletul

într-o zi de marți, 

în septembrie târziu...

Alysia 

Septembrie

 

E septembrie,

cel cu lumina mai blândă, 

ce nu mai arde pielea bronzată

care se încăpăţânează încă 

să nu se desprindă de vară 

și să ceară îmbrățișare, 

Însă rolul lui septembrie e 

să te învăluie treptat până la absorbire,

până la contopirea cu arome și culori

ce te fac să îți placă și toamna,

Merele ionatane cu gust de copilărie, 

Și mirosul din vița coaptă, 

Căci septembrie își cunoaște 

toate aromele de struguri

ca un poem versurile,

Fiecare bob are o poveste 

și toate la un loc o armonie,

Toate gusturile te cuceresc 

și primești încet toamna,

fără să doară...

Alysia 

De ziua noastră

 

Ce-mi doresc de ziua noastră?
Toamne blânde cu cerul senin,
Dar poate vei spune că 
dragostea nu are măsură, 
însă timpul da, 
că toamne vin și toamne pleacă...
Da, viața vine și trece
dar noi să rămânem aceeași 
să ne privim în ochi și în suflet
chiar și sub ceruri gri,
până la capăt 
când drumurile se pierd,
și când vom fi fragili
Și ne vom da mâna 

să fim unu și același,
Și vom face ce știm mai bine,
Să ne iubim, 
Așa cum știm noi, 
Și să ne amintim 
de începuturi de toamne senine...

Alysia 

Sfârșit de August

E sfârșit de August

și toate parcă cer să stea timpul în loc

sau să înceapă din nou vara,

Mă trage marea de picior

cu funii mici de alge,

mă cheamă cu ape când limpezi și liniștite,

când înspumate ce lovesc furios,

Iar pe fâșia de nisip prelungită în mare,

dansează valuri din ambele părți

și se unesc în îmbrățișare,

Cât vezi cu ochii mare,

Vaporașe ce-și încearcă pânzele în vânt

și pescăruși ce-și rotesc zborul peste albastru,

Soarele usucă pielea rumenă

ce se strânge de la sare,

Nisipul fierbinte încălzește tălpile ude,

nisip ce ascunde pietre, cioburi șlefuite,

și scoici de toate formele,

E totul atât de plăcut, 

Și noi aici fără griji,

Dar, e sfârșit de August 

și nu aș vrea...

Alysia 

August

August cu timpul 

lui lent,

care parcă ne dă timp să ne obișnuim

că se duce vara,

August cu mers tiptil în pas de balerină,

August cu piele bronzată,

August cu struguri roz și mere verzi,

August cu piersici mari zemoase,

gust de rai învelit în catifea,

August cu poeme văratice,

August cu idilă de o vară

August cu adieri ce flutură perdele la ferestre,

August cu cărți poștale către suflet,

Sau bilețele în sticle aruncate în mare,

August cu amintiri îndesate în geamantan,

August când până și păsările își pregătesc bagajele,

August cu dor și rămas bun...

Alysia 

Poezia, vara

 Azi e vară de august

și toate cuvintele tac,

Vara, poezia e obosită și goală,

își ia lumină și căldură pentru toamnă,

Nu mai curg cuvinte

despre dragoste și frumusețe

pentru că vara se știe pe sine,

e irezistibilă,

sau i se dăruiește soarelui și mării 

fără ezitare,

Slăbiciunile, rănile și cerurile gri 

nu au nicio putere,

Vara, poezia se ascunde în scoici

și se ascultă altă dată,

Vara, poezia se transformă 

în bărcuțe de hârtie

și se lasă purtată de val,

Vara, poezia nu mai e scrisă, 

e găsită la orice pas,

Vara nu e iluzie sau tăcere

îți curge calm prin vene și îi simți gustul,

și nu mai e nevoie de rostire,

Vara, poezia e mută,

E doar un zbor spre dincolo de august...

Alysia