E septembrie,
cel cu lumina mai blândă,
ce nu mai arde pielea bronzată
care se încăpăţânează încă
să nu se desprindă de vară
și să ceară îmbrățișare,
Însă rolul lui septembrie e
să te învăluie treptat până la absorbire,
până la contopirea cu arome și culori
ce te fac să îți placă și toamna,
Merele ionatane cu gust de copilărie,
Și mirosul din vița coaptă,
Căci septembrie își cunoaște
toate aromele de struguri
ca un poem versurile,
Fiecare bob are o poveste
și toate la un loc o armonie,
Toate gusturile te cuceresc
și primești încet toamna,
fără să doară...
Alysia






