Al meu

Într-o zi vei fi al meu,

al meu de tot,

Fără să ne ascundem de frici și de lume,

Fără ca nimic să ne împiedice, 

nici spațiu, nici timp,

Într-o zi așa va fi,

vei fi al meu,

de tot, cu tot,

dar, ce să vezi, 

va fi prea târziu, 

căci poate eu nu te voi mai vrea,

o să te păstrez doar

ca să răzbun tot dorul adunat...

Alysia 

A mai trecut un an

Se prăbușește timpul peste lume,

A mai trecut un an

și dacă scriu

înseamnă că s-a numărat și pentru mine,

Scriu, dar poezia nu cunoaște anotimpuri, 

versurile nu țin cont de vreme,

cuvintele se înșiră fie zi sau noapte,

poezia ține doar 

de dor sau bucurii,

de lacrimi sau zâmbet,

de ce a trecut sau a rămas,

Două mii, două zeci și...

va fi neobișnuit cu noua cifră,

dar o să facă parte din viață

ca o rutină un an întreg,

A mai trecut un an,

Pe ăsta unde îl trecem?

la împlinite sau la minusuri?

Un an cu bune, cu rele,

cu tu și eu, cu eu fără tine,

tu fără mine,

cu noi,

cu soare, cu flori și valuri și mare,

cu arome și culori,

frig și ploi

A mai trecut un an,

un an în doi... 

Alysia 

Aud că vii

 

 

Aud că vii,

și e sărbătoare,

miros vanilat de dulce și cald,

zumzet de copii în ninsoare,

se aud colinde în depărtare,

Îmi pregătesc sufletul,

aștern versuri curate,

sunt despre noi,

despre miros de clementine,

despre lectură împreună, 

îmbrățișați, la lumina focului,

despre parfumul tău ca o sărbătoare,

despre cearșafuri moi și dimineți târzii,

Aud că vii,

și cu tine apare și soarele,

poate să ningă, să fie și iarnă,

în brațele tale nimic nu e greu,

E decembrie al nostru ,

ultimul din an,

primul din viață,

Aud că vii și îmi e cadou...

Alysia 

Decembrie

Decembrie în doi,
tu acolo, eu aici,
tu departe de mine,
eu departe de noi,
Decembrie rupt în două,
fiecare cu decembrie al lui,
decembrie al tău,
decembrie al meu,
frig, lipsă de soare,
oameni de zăpadă ce nu pot îmbrățișa,
kilometrii de dor și ninsoare,
versuri în miez de noapte,
singurătate,
Decembrie în doi,
eu aici, tu acolo,
decembrie fără noi...

Alysia 

Eu și ploaia

E ultima zi de toamnă,

plouă și e frig,

și tu ești departe,

fiecare picătură de ploaie 

numără dor,

Ce să-mi țină de cald?

Urma de parfum de pe cămașă?

Cana pe care ai lăsat o pe masă?

Sau cartea de pe noptieră?

Niciuna nu ești tu,

nimic nu te poate înlocui,

Până vei veni,

rămân cu ploaia,

plângem amândouă,

lacrimile ei de pe geam,

se unesc cu ale mele...

Alysia 

Frunză

 M-ai abandonat toamnei

să mă umple de frunze,

frunze galbene și maro

ce nu se împacă cu vara din mine,

Dezvelește-mă de frunzele de pe mine,

căci îmi cresc nervuri pe sub piele

și devin o frunză,

mă fac una cu toamna,

îmi crapă pielea uscată de dor

și se scurg cuvintele în poeme triste 

unul câte unul,

și-mi rămâne sufletul gol

și mă desfrunzesc o dată cu toamna...

Alysia 

Nescrise

 

Îmi ies cuvintele 

prin piele,

sunt plină de litere

pe tot corpul,

căci sunt poezii

înăuntrul meu

pe care hârtia

nu le poate suporta,

le scriu în suflet

întipărite adânc,

Dar câteodată

îmi ies prin piele

să le vadă și alții,

să mă pot elibera,

căci mă sufocă

propriile cuvinte,

s-au strâns prea multe

nespusele și nescrisele

și mă dor...

Alysia