Sub dor...

Și când nu te am

iar mă pierd, 

bucată cu bucată,

ca macii din vază

care pierd 

petale roșii creponate,

și la fel ca sufletul meu,

rămân goi,

lăsând în urmă 

miros amar 

de maci striviți 

sub dor...

Alysia

 

Se sting macii

Se sting macii în vază,

dar ei nu plâng cu lacrimi, 

plâng cu petale,

Petalele-lacrimi nu sunt la fel,

satinul roșu,

ce tremură fragil și efemer,

capătă mii de nuanțe,

Macii plâng diferit, 

suspinul lor e diferit, 

șifonarea lor e alta,

Fiecare mac e o poveste,

Sunt atât de sensibili

încât și o respirație

i-ar putea prăbușii, 

Lângă maci 

nu se oftează,

Dar eu plâng,

și rog macii din câmp

să mă ierte

că am vrut să-i iubesc

mai de aproape,

și i-am adus în vază,

M-am ales doar cu 

fâșii sângerânde,

căci covorul de petale 

nu e macii,

Minunații creponați

au pierit,

Mă mai mângâie 

doar să cred că macii 

au farmec și după ce mor...

Alysia

 

Din întâmplare

Dacă azi, 

m-ai întâlni, 

din întâmplare,

ce ai face?

Eu am visat 

că ne vom întâlni

întâmplător

și vom zâmbi 

de bucuria întâmplării

și îmbrățișarea

va dura mai mult

decât visul,

chiar dincolo de el.

Mi-am imaginat de-atâtea ori

cum va fi,

încât sunt gata 

să te întâlnesc 

în fiecare zi 

din întâmplare,

Hai să ne întâlnim azi,

din întâmplare!

N-ai vrea? 

Alysia

 

Vântul

 

Rochia ușoară

zboară

purtată de vântul cald

ce lasă umărul dezvelit,

Tu lasă-ți sărutul 

pe umărul meu gol

ca să te simt 

și după ce vei pleca,

 să nu rămână, 

în locul tău,

doar vântul 

să-mi mângâie pielea,

iar ploaia 

să mi-o sărute...

Alysia

Macii

Astăzi am fost să văd macii,

 frații mei de mai,

pe care îi iubesc,

cu ei mă asemăn,

fragilă și efemeră,

Mi-au bucurat sufletul 

după un an de dor,

m-au mângâiat 

cu petalele lor creponate,

 Azi au înfruntat cu mine

vântul, 

mă doare cumplit

când le smulge petalele,

și se umple pământul

de fâșii roșii,

pe care mi-e milă

să pășesc,

ar trebui ca macii

să dureze veșnic,

dar se pare că 

și ei îmi seamănă

căci și macii se sting

de dor...

Alysia

 

Știm...

 

Aș vrea să te cert 

că nu mă chemi,

dar e mai bine așa,

căci nu aș fi răspuns,

Aș vrea să-ți reproșez 

că nu mă cauți,

dar e mai bine așa,

căci nu aș fi rămas,

Aș vrea să-ți strig 

că nu-ți e dor,

dar știu că ți-e,

te simt după cum taci,

Încerci să mă îndepărtezi

prin tăcere,

dar eu știu că-ți urlă sufletul,

Amândoi știm,

știm că noi trebuie să fugim de noi,

căci noi e imposibil...

Alysia

Tac...

 

Tac multe din câte

aș vrea să-ți spun,

Mi-e frică să mai vorbesc

căci nu ne-ar mai putea opri nimic 

și am zbura prea sus,

spre distrugerea noastră,

căci ne-am prăbuși 

de pe cel mai înalt vârf,

fiindcă iubirea asta

ne crește și apoi ne doboară

și mai bine tac,

Dar mi-e teamă ca nu cumva 

 tăcerea mea 

să se înțeleagă bine

cu tăcerea ta,

căci asta ar fi mai periculos

decât orice ne-am spune...

Alysia