Se sting macii în vază,
dar ei nu plâng cu lacrimi,
plâng cu petale,
Petalele-lacrimi nu sunt la fel,
satinul roșu,
ce tremură fragil și efemer,
capătă mii de nuanțe,
Macii plâng diferit,
suspinul lor e diferit,
șifonarea lor e alta,
Fiecare mac e o poveste,
Sunt atât de sensibili
încât și o respirație
i-ar putea prăbușii,
Lângă maci
nu se oftează,
Dar eu plâng,
și rog macii din câmp
să mă ierte
că am vrut să-i iubesc
mai de aproape,
și i-am adus în vază,
M-am ales doar cu
fâșii sângerânde,
căci covorul de petale
nu e macii,
Minunații creponați
au pierit,
Mă mai mângâie
doar să cred că macii
au farmec și după ce mor...
Alysia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu