Cuvinte poem

Ce bine ar să fie un poem pentru fiecare zi,

să îl întâlnești acolo,

să apară înainte să răsară soarele,

primul care vede lumina,

Poate ziceți, de unde atâtea poeme?

Dar un poem nu e scris, e găsit,

cuvintele se găsesc unele pe altele,

din nou și din nou

și salvează poezia,

poate nu știi limba în care s-a scris,

cuvintele îți sunt străine,

dar te regăsești

și orice vers are un sens,

începi să crezi în poezii ca în oameni,

unele sunt bucăți de timp,

altele zbor, sau uitare,

un chip, o culoare, o lipsă, o întâlnire,

sunt atâtea cuvinte care să devină poem,

nu trebuie să te chinui,

apare el,

ca și dragostea...

Alysia 

În vis

Mi te-a adus noaptea,

prin vis,

când realitatea s-a oprit pentru o clipă

și senzația prezenței tale era palpabilă,

îți intuiam zâmbetul,

aproape că îți simțeam

buzele cu gust de clementine,

cu care muști din viață 

ca dintr-un măr rumen,

simțeam degetele cum se joacă pe pielea mea,

degete ce-mi ard palmele,

îți simțeam parfumul,

iar ochii tăi emanau fericire,

și era frumos în lumea noastră,

Te-am visat și era bine,

Dar întunericul 

vine ca un vânător de timp,

fură clipe cu un vis și lasă în urmă

dorința de noapte

și te bântuie ce n-ai trăit,

și ai vrea să le repeți obsesiv

ca pe niște versuri...

Alysia 

Zăpada...

Întinderi de alb

peste lume,

peste gând,

peste suflet,

Numai dorul rămâne neatins,

zăpada iernii nu acoperă

dorul și poezia...

Alysia 

Ucigaș

Nu te-ai săturat să-mi ucizi zâmbetul?

Să-mi distrugi starea de bine?

Râzi ca un copil prost și nu înțelegi

că ești un criminal,

criminalul bucuriei mele,

Mă omori încet,

bucurie furată cu bucurie furată,

îmi răpești clipe

pe care nu le voi mai recupera,

Și mă ofilesc încet,

Căci am înțeles un adevăr amar,

care-mi arde sufletul și sapă ca o rană,

că omul care nu-ți vrea fericirea

nu te-a iubit niciodată...

Alysia

Poezii vechi

M-am recitit pe mine,

poezii mai vechi,

Îmi place să cred 

că și tu mai treci pe aici,

din când în când, 

Am retrăit 

aceleași simțăminte redate în scris,

scriam frumos

și uneori ți se datorează,

Atunci cuvintele veneau ușor,

și se așterneau cu rost

și cumva,

parcă mi-e dor de mine...

Alysia 

Dorul

 

S-a vindecat cerul de nori,

A nins și apoi a ieșit soarele,

Am mai învins un solstițiu,

Numai dorul nu-l pot învinge,

Iar se termină un an,

Numai dorul nu are sfârșit,

Anotimpuri de-a rândul,

pe soare sau nori

se scurge timpul,

Se scurg vieți,

Doar dorul rămâne același

sau poate se înnoiește 

ca anul...

Alysia 

Poemele

Poemele sunt ca niște păsări captive 

pe care le eliberezi,

Palpită în minte și inimă până prind viață,

Uneori se supun docil,

Alteori se întrupează greoi,

Pene ușoare în vânt sau pietre grele,

Atingeri calde sau răni,

Uneori picături de apă în deșert,

alteori întuneric,

Toate poemele au nevoie 

de o mână să le scrie,

pe care ele și-o aleg

Și mâna ascultă, scrie

și dăruiește cuvinte timpului

ca un crez al vieții

și poemele se fac aripi țesute 

din fire de suflet...

Alysia