Apus

 

Se mișcă norii 
și strică culorile cerului în apus
Se amestecă portocaliu 

cu gri închis și câteva cioburi de senin,
E ca un tablou făcut de un pictor
care-și amestecă nuanțele indecis,
Și gândurile zboară 
și se destramă ca norii în vânt, 

Am înțeles că 

doar dorul măsoară timpul,

când îmbrățișezi 

nu mai contează apus sau dimineață,  

nu mai contează timp,

Se mișcă norii și încet cade întunericul

A mai fost o zi...

Alysia 

Încă un an

S-a mai dus un an,

Trecem prin vreme zi de zi,

Anotimp după anotimp,

Se scurg clipe din viață,

Se destramă ca firul de ață,

Unele cu bine, altele cu rău,

Toate ne învață sau ne dezvață,

Uneori biruim, alteori pierdem,

Când cu trist, când fericire, 

Dezvăluire sau mister,

Iar mai cade un an peste lume

Un an cât o clipă, o clipă cât un an...

Alysia 

Încă mai sper

Și poate 

după ce se ridică ceața o să apari,

Dincolo de incertitudini și îndoială,

Dincolo de frig și depărtare,

Să avem un loc al nostru

Să fie câmpia noastră însorită,

Un lac limpede lângă pădure,

Fără pribegiri,

Fără frig și timp care se scurge,

Acum pe margine de vreme, 

încă mai sper,

O să ne revedem cândva,

când tot ce va conta

va fi dorul care s-a strâns...

Alysia 

Tu taci

 

Tot plouă de zile bune,

lipsa de soare mă întristează

și gândul mă poartă departe,

Oare la tine e soare?

Sau a nins și miroase a clementine?

Nu știu,

Cum să știu când tu taci,

Se aud vești, zvonuri, presupuneri

Lumea nu are liniște

Și nu am nici eu,

Oare tu ce crezi? Ce simți?

Nu știu,

Cum să știu dacă tu taci,

S-a mai dus un an

Timpul e ca o sabie

cu două tăișuri de dor

care taie sufletul în bucăți,

Și cuvintele 

nu mai pot aduce depărtările aproape,

căci rămân nespuse și nescrise,

Fiindcă tu taci...

Alysia 

Noiembrie fără tine

 

E sfârșit de Noiembrie 

afară e întuneric de dimineața până seara,

plouă, e ud și frig,

o frunză ce nu se-ndură să se desprindă tremura sub picături și vânt, 

două vrăbii zgribulite își caută adăpost

printre crengi golașe de iasomie,

parcă totul plânge,

E ceva trist în noiembrie târziu,

e o înstrăinare,

nu mai e toamnă, nu e nici iarnă,

Gândul zboară departe la alte doruri nespuse,

la chemări ascunse în versuri

sau poeme nescrise,

Inima ar vrea senin și zile cu soare,

dar depărtarea e mai lungă decât anotimpurile,

aș vrea să-mi fie vară,

deși în casă e cald și miroase a clementine,

îmi e noiembrie fără tine...

Alysia 

Străin

 

Ce mai faci, străine?

cu fiecare zi care trece

te cunosc tot mai puțin,

devii tot mai necunoscut,

trec anotimpurile

și eu știu tot mai puțin despre tine,

acum ești mai străin decât astă vară,

te faci cel mai străin între străini...

Unde ești, străine?

Dacă ne-am întâlni întâmplător

cred că nu te-aș mai recunoaște,

nu-ți mai știu privirea,

nu-ți mai știu vorba...

Azi, las rândurile astea aici 

ca o scrisoare ce să ajungă la tine,

că poate peste timp le vei citi

și mă vei recunoaște tu...

Alysia 

Noi in noiembrie

Miroase a noiembrie și a gutui,

Privesc pe geam

și-mi place cum luminează soarele 

frunzele îngălbenite,

Acum e plăcut, 

dar vor veni și zile gri și reci,

Mă uit și parcă aștept ceva

sau pe cineva,

dar nu e nimeni,

doar o altă toamnă,

Trec toamnele astea atât de repede

și aduc sfârșituri de an,

În curgerea timpului

mai răsare câte o amintire 

fie cu gutui în geam,

fie cu o cană de ceai,

fie cu felul tău de a arăta iubirea 

fără cuvinte,

sau cu noi mai tineri,

în alt noiembrie cu miros de gutui...

Alysia