E sfârșit de Noiembrie
afară e întuneric de dimineața până seara,
plouă, e ud și frig,
o frunză ce nu se-ndură să se desprindă tremura sub picături și vânt,
două vrăbii zgribulite își caută adăpost
printre crengi golașe de iasomie,
parcă totul plânge,
E ceva trist în noiembrie târziu,
e o înstrăinare,
nu mai e toamnă, nu e nici iarnă,
Gândul zboară departe la alte doruri nespuse,
la chemări ascunse în versuri
sau poeme nescrise,
Inima ar vrea senin și zile cu soare,
dar depărtarea e mai lungă decât anotimpurile,
aș vrea să-mi fie vară,
deși în casă e cald și miroase a clementine,
îmi e noiembrie fără tine...
Alysia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu