August

August, 

ultimul bastion al verii, 

când timpul parcă stă pe loc, 

senin și calm, 

vântul adie călduț și melancolic, 

păsările sunt nehotărâte 

dacă pleacă sau mai rămân, 

frunzele încep să semene a toamnă, 

nisipurile nu mai ard 

și marea e mai calmă,

E mijlocul lui august 

și eu sunt mai sensibilă, 

simte și sufletul 

că se sfârșește vara...

Alysia 

 

 

Miercuri, August

E miercuri, 

e August,  

o zi normală,  

dar orice normal, 

are o zbatere,

Orice linişte 

își are zgomotul ei, 

Și orice tăcere 

poate striga,

Orice sud 

își are nordul lui,

Orice zi 

își are noapte,

Orice vară 

își are Augustul ei...

Alysia 

 

Tu, tot

Cămașa neagră, 

lanțul de argint,

pielea bronzată, 

parfumul tău  

și tu tot, 

Șoaptele tale, 

îmbrățișările tale, 

mâinile perfecte, 

zâmbetul fără cusur,  

buzele irezistibile, 

privirea pătrunzătoare, 

ochii ăia de văd în suflet, 

șarmul tău de bărbat  

 uneori gânditor, alteori vesel,   

Cum să nu sucești minți,

Cum să nu furi inimi,

Cum să nu fii iubit, 

iubit tot...

Alysia

 

Mijlocul verii

E mijlocul verii 

și se topesc esențe în aer,

Soarele arde torid 

și mă face să tânjesc 

după plaje pustii 

cu ape limpezi 

unde să se piardă pașii 

răcoriți de valuri,

E mijlocul verii

și gândul mă poartă 

la alte veri

în care îmi scriai 

poezii pe nisip,

veri, în care eram noi,

E mijlocul verii 

iar căldura sufocantă 

din vara asta 

îmi amintește că 

lipsesc plaje, 

lipsesc valuri, 

lipsești tu...

Alysia 

 

Vara

Iubirea de tine e

ca o zi de Iulie, 

când soarele sărută 

pielea fină,

Ca un senin

netulburat de nori,

E căldură încărcată

de esențe

și valuri de pace

ce alungă grijile,

Ca un vânt blând

ce flutură perdele 

la ferestre,

Ca liniștea unei 

nopții cu lună,

E calmul unui

apus pe mare,

Iubirea de tine e

însăși vara...

Alysia

 

Fereastra

Las fereastra deschisă

să fluture perdeaua în vânt,

Las sufletul deschis 

ca o fereastră vara,

Las fereastra deschisă

să iasă clipele de singurătate,

să se aerisească

camera mirosind a dor și a tristeți,

Să intre în casă esențe de vară,

tei, lavandă și crin,

caprifoi și trandafiri,

Să pătrundă  parfumul 

în toate camerele inimii,

Las să fluture perdeaua albă

în semn de bun venit...

Alysia

 

Chiar nimic?

Și pielea fină,

și dorul,

și ploaia,

și gândul,

și vântul și zarea,

și pulberea de tei

risipită pe caldarâm,

și lanurile de floare 

ce caută soarele,

și țipătul albatroșilor,

Toate te cheamă pe nume,

te strigă tare,

nu le auzi?

M-ai lăsat ca pe

un mac rătăcit,

decolorat de soare,

Chiar nimic nu te îmbie 

să te întorci?

Nici valul,

nici marea?

Nu-ți e de-ajuns iarna,

de lipsești și vara?

Alysia