Și pielea fină,
și dorul,
și ploaia,
și gândul,
și vântul și zarea,
și pulberea de tei
risipită pe caldarâm,
și lanurile de floare
ce caută soarele,
și țipătul albatroșilor,
Toate te cheamă pe nume,
te strigă tare,
nu le auzi?
M-ai lăsat ca pe
un mac rătăcit,
decolorat de soare,
Chiar nimic nu te îmbie
să te întorci?
Nici valul,
nici marea?
Nu-ți e de-ajuns iarna,
de lipsești și vara?
Alysia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu