Doi maci

 

Ieri erau doi maci roșii, mari, perfecți,

unul lângă altul,

de parcă stăteau de vorbă,

legănati de vânt și mângâiați de soare,

Azi a plouat și i-am văzut triști,

petalele afectate,

înghesuiți unul în altul,

parcă se îmbrățișau

ca doi îndrăgostiți la despărțire,

Oare de câte ori nu am fost și noi așa,

ca doi maci îmbrățișați...

Timpul ne e dușman, la fel ca și macilor,

Azi e blând, mâine ploi și vânt,

Uităm cuvinte, uităm speranța,

ne biruie noroiul,

răni care ne destramă,

războaie pierdute,

obosim,

Doar poezia e ca o apă nesecată,

ca o aripă ce nu obosește în zbor

spre lumină, 

spre o lume unde maci roșii

stau veșnic de vorbă sub cer senin...

Alysia 

Veșnicii maci

 Mi-a culcat vântul macii la pământ,

dar ei tot ridică capetele, 

Tare aș vrea să fiu ca ei,

Macii înfloresc și aplecați, 

chiar și cu petalele sfâșiate

se țin demni,

roșul lor e tot în sus spre cer,

Soarele le arde petalele de satin,

dar ei tot frumoși sunt,

Efemeri, dar veșnici

prin frumusețea lor

și zborul spre sus, 

Chiar dacă vântul îi culcă la pământ

și soarele îi arde,

Macii sunt veșnici...

Alysia

Azi tac

Azi e 10 Mai

Și aș spune ceva,

Aș scrie ceva,

Mi-aș scrie mie,

Dar îmi lipsesc cuvintele,

Au fost timpuri când veneau ușor,

Dacă privesc în trecut,

am mărturie

toate versurile de până acum,

chiar și din ceilalți Mai,

Cuvinte clare sau grăbite,

De dor și îmbrățișări,

Regrete sau mărturisiri,

Am scris multe de-a lungul anilor,

Uneori pentru alții,

Alteori pentru mine,

E 10 Mai 

și ca un mac întors cu spatele

azi cuvintele tac...

Alysia