Impinge viața din pământ
cu vârfuri de ghiocei,
Soarele de ianuarie târziu
uită ca e iarnă
Ne amăgește a iz de primăvară,
Dar eu știu că iarna nu a trecut,
cum nici dorul nu trece,
Se mai întoarce când și când
și ninge peste flori și suflet
iarna cu zăpadă,
dorul cu amintiri...
Alysia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu