Dor, toamnă și culori

 

E sfârșit de Octombrie 

totul se umple de culoare

și soarele blând accentuează nuanțele,

câte culori atâtea toamne,

Oare tu vezi frumosul vremii?

Frunzele inimi galbene?

Nu mai știu ce-i cu tine, 

De câte anotimpuri taci?

Aș vrea să-ți scriu ceva

despre toamnă, despre noi,

despre dorul 

care plutește ca frunzele în vânt,

versuri ce țin mai mult de-un anotimp,

cuvinte ce nu cunosc timpul,

și rămân 

toamne după toamne,

câte toamne atâtea culori

și atâtea doruri,

E sfârșit de Octombrie 

 și aș vrea să-ți scriu ceva...

Alysia 

Toamna pe-o bancă

 

S-a așezat toamna pe bancă
lângă frunzele căzute de sus,
Le numără și vorbește 

de zile cu soare puțin, 

de ceață și frig,
Un vânticel suflă frunzele 

și le poartă până la altă bancă,
Copacii sunt triști, 

aplecați spre pământ, 

dezgolirea asta parcă îi doare,
Toamna se tot laudă cu roade, 

dar frunzele zboară mai departe
și ea rămâne singură pe bancă,
Până la primul fulg de zăpadă...

Alysia 

Singur

 Și zilele grele cine ți le știe?

În nopțile negre cu durere 

cine numără orele cu tine?

Ore ce caută lumina și zorii

că poate atunci răul dispare

Cine?

Ești singur, ca-n orice examen,

nu vede nimeni lacrima, 

nu simte nimeni durerea,

Aștepți izbăvirea 

și te bucuri de orice minut bun

 și normal de viață,

Singur astepți dimineața, 

obosit după lupta cu toți balaurii,

Se termină puterile și vrei liniște,

Speri doar ca să nu o iei de la capăt, 

ci totul să se întoarcă 

la binele banal și la lucrurile simple... 

Alysia