Ești aici, dar nu prea,
Stai pe canapea lăsat pe spate
în cămașa ta neagră,
și mă țintești cu privirea rece,
ochii tăi profunzi
nu mai vorbesc cu ai mei,
Te adâncești în semiîntuneric
Și simt că mă fumezi impasibil
ca pe o altă țigară,
Tăcerea te împinge departe de mine
Cu mii de gânduri nespuse,
fiecare vorbă nerostită
pare un fum,
Și eu mă sting încet ca un scrum...
Alysia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu