Oglinda...


Din oglindă
mă privește o străină,
nu mă mai recunosc,
mă uit și văd doar umbre,
Pielea palidă 
îmi amintește de 
lipsa îmbrățișărilor,
Buzele au dor
de sărut,
Ochii sunt întunecați 
de lacrimi,
Nu mai disting nimic
din ce aveam,
Au rămas
doar poeziile 
pe care ți le-am scris,
și mi se zbat pe sub piele.
Ai plecat 
și m-ai lăsat urâtă,
S-a spart oglinda 
în care mă vedeam 
cum mă vedeai tu,
Ai plecat 
și ai luat cu tine 
tot ce eram,
M-ai golit de mine,
Ai plecat 
și m-ai lăsat străină...

Alysia

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un Aprilie

Dacă lipsesc, oare observă cineva? Dacă nu aș scrie, oare ar conta? Uneori nu-ți găsești cuvintele și e bine să mai lipsești, Eu încerc s...