Noiembrie târziu...

 E toamnă afară,

prea toamnă,

E toamnă și în suflet, 

 noiembrie târziu și trist,

Plouă și e frig,

iar ploaia rece lovește în față,

și în suflet,

iar fiecare picătură

atinge câte un nerv,

câte-o durere,

și cerul gri apasă peste toate,

Din suflet se desprind 

regrete și tristeți,

ca ultimele frunze din pomii toamnei,

Până la soare,

drumul e lung 

și zborul e greu

căci e prea toamnă afară

și prea toamnă înăuntru...

Alysia

Cine știe

Cine știe de câte ori 

am trecut unul pe lângă celălalt,

fără să ne recunoaștem

Cine știe de câte ori

pașii noștri au călcat în același loc,

fără să realizăm,

Cine știe de câte ori 

ne-am intersectat în lumea asta mare

fără să știm,

Cine poate ști ce șanse sunt 

să ne revedem, 

 Poate dacă ne-am întâlnit o dată 

 ne vom mai regăsi, 

Poate chiar acum 

esti mai aproape decât cred 

și o să îmi ieși în cale întâmplător,

Sau, cine știe, 

poate ne-am pierdut 

pentru totdeauna...

Alysia

 

Frunză pe-o bancă

 

E prea toamnă,

e frig și e liniște

nu se aude decât foșnetul

prea galbenelor frunze

care se izbesc de vânt

și tăcând, muribunde, se prăbușesc,

Stau singură pe banca noastră

și mă gândesc că aș vrea 

să plutesc și eu și să cad 

peste mulțimea galbenă

de la picioarele mele,

N-aș mai fi singură,

aș dansa cu vântul printre crengi,

aș învăța să zbor fără aripi,

și să ignor pustiul trist

și-apoi m-aș odihni

pe banca amintirilor noastre,

iar când vei trece pe aici

poate mă vei lua cu tine...

Alysia