Pășesc desculță
în toamna de afară,
simt foșnetul frunzelor prăbușite
sub tălpile goale,
E frig și umed,
și mă cert cu toamna
că ne fură soarele,
De ce-o fi așa haină?
Merg mai departe
și pașii mi se îndreaptă
spre noi,
cobor adânc în inimi
și-mi doresc
să nu întâlnim nicicând
toamna neiubirii,
ce vitregește sufletul
de frunze și de flori,
Vreau să ne fie numai vară,
Iar dacă vine frigul
să-l alungăm
cu o-mbrățișare...
Alysia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu