Ai fost povestea mea de dragoste preferată.
Când nu erai aici te compuneam din versuri.
Te visam și după ce mă trezeam.
Mi-era teamă să nu-ți rostesc numele din greșeală
și să mă întrebe pereții despre tine,
n-aș fi știut ce să le spun,
Nu voiam să te afle lumea,
nu ne-ar fi înțeles.
Doar un cuvânt de la tine
răsărea soare în suflet,
Credeam tot,
până și timpul mă mințea că vii,
Dar s-a sfârșit,
neașteptat, așa cum a început,
Știu că sunt un suflet ciobit
ce trage după el povești netrăite,
Recunosc, încă se mai zbat în minte
bucăți din tine care mă bântuie,
Dar mă voi elibera,
o să mă lupt cu mine
și o să rup gratiile de gânduri,
o să fac scară din cuvinte
și o să ne închid pe amândoi într-o poezie,
și-apoi o să ard hârtia să nu mai rămână nimic,
O să dau foc trecutului,
Nu mai alerg după iluzii,
Nu te mai vreau,
Gata! E târziu, rămân aici,
nu mai fug de mine...
Alysia
