Măcar acum, ar fi vrut să o strângă în brațe, acum când
urma despărțirea. Vocea lui întrerupse șirul gândurilor:
-
Pot
să te rog ceva?
Ea doar îl privi
fără răspuns.
-
Pot
să te îmbrățișez?
Ce putea să răspundă? De ce îi mai cerea permisiunea? Ce
voia, să o înnebunească de tot, de se tot joacă cu sufletul ei? Și fără să mai
poată schița vreun gest, fața ei deja atingea paltonul lui negru printr-o strânsoare
caldă și parfumată. Își auzea doar inima cum bătea cu putere. Mâinile ei
rămăseseră inerte între ei, ar fi vrut să le scoată și să-l cuprindă și ea, dar
nu mai era capabilă de nimic. Deși avea palton și pulover simțea o senzație
ciudată în locul în care s-a oprit mâna lui pe spatele ei.
Simțea că se topește. A uitat de rațiune și s-a pierdut
în moment. A reușit să își scoată mâinile și să-l cuprindă, înălțându-se pe
vârfuri, închise ochii și sfârși prin a-și îngropa nasul în gulerul paltonului
aproape de gâtul lui, simțindu-i pielea fierbinte care mirosea a esențe
masculine, cu iz de miere și vară. Parfumul lui cu efect de supradoză. Nu mai
voia să-i dea drumul. Simțea liniște și siguranță.
Oare cât poate dura o îmbrățișare? Oare cât poate ține
efectul unei îmbrățișări? Oh, dacă s-ar putea opri timpul! Să nu conteze nimic
și să nu existe nimic care să întrerupă asta.
Se desprind. Sunt atât de aproape, că îi aude respirația.
Apoi îi ia fața în palme și privind-o intens se apropie și o sărută pe buze. Ea
închise ochii, pierzându-se în plutire. Mintea i se golise. Era toată un puls
și o vibrație. Trăia o clipă de vis. Clipă ce nu dorea să se sfârșească.
Urmă o pauză în care ea încercă să își recapete
răsuflarea. Ochii lui negrii întâlnesc marea din ochii ei. Ea simte că rămâne
din nou fără aer și se topește de tot. Modul în care o privește uneori, o copleșește,
de parcă ar pătrunde dincolo de suflet. La fel cum și el crede că privirea ei
poate trece prin orice zid, acolo unde nu a pătruns nimeni.
O sărută ușor pe frunte și o prinse de mâini, apoi își
lipi fruntea de a ei rămânând așa secunde bune. Secunde măsurate în respirații
și puls.
El îi luă mâinile și le apropie de buze, închise ochii și
le sărută apăsat și prelung. Apoi îi șopti:
-
O
să ne vedem curând!
fragment din Imperfect by Alysia S.
Alysia
Dacă lipsesc, oare observă cineva? Dacă nu aș scrie, oare ar conta? Uneori nu-ți găsești cuvintele și e bine să mai lipsești, Eu încerc s...
