Deodată

Și plouă, și ninge

și soare deodată,

la fel ca-n inimă,

Și sărut, și îmbrățișare,

și lacrimi și zâmbet,

toate deodată,

ca vremea de-afară...

Alysia

 

Prin ploaie...

 

    

Noi doi,

mașina și ploaia,

muzica, gândurile și lumea toată,

Condu, iubire, condu,

du-ne departe,

Mâinile tale perfecte

strâng volanul

și brațele tale puternice

mă fac să mă gândesc 

la îmbrățișări,

Condu prin ploaie, iubite,

Zâmbetul tău complice și ochii,

îmi spun că ne gândim 

la același lucru,

tu, eu și drumul,

Mi-ai spus odată,

că iubirea care trece 

prin toamne și ploi,

durează mult,

Condu, iubire,

du-ne departe...

Alysia

 

 

 

Noiembrie, joi...

Ce să-i spui că vrei 

într-o zi de noiembrie, joi? 
Nici cuvintele nu vin ușor 
în noiembrie,
și muzica e mută,
Noiembrie e gri, e trist, e gol, 
cu ceață și ploi,
Și tu ai vrea soare și culoare,
Ce să îi zici?
Că ai vrea un pic de mai 
cu maci mulți și cireșe,
iulie cald cu vânt în păr și zgomot de valuri 

și august gustos,
și poate puțin octombrie colorat?
Ce să îi spui că vrei 

într-o zi de joi, noiembrie?
De fapt ai vrea să fie aici,
că așa ți-ar fi
și vară și mare și flori și arome, 
toate într-o zi de noiembrie, joi...

 

Alysia

Octombrie târziu...

E octombrie târziu, 

cerul senin 

își plimbă avioanele 

ce-și încrucișează urmele albe, 

Soarele blând 

încarcă frunzele gălbui 

cu o lumină caldă, 

ce bucură privirea cu frumos,

Plaja e pustie 

și e liniște, 

valuri mici 

se sparg timid de mal,

Totul e plăcut și molcom,

E pacea ultimelor zile calde, 

odihnă pentru suflet...

Alysia 

 

Te scriu

Mereu ți-am scris ție, 

cuvinte triste, 

cuvinte dulci, 

cuvinte care au eșuat, 

pierdute-ntr-un sărut 

sau cuvinte care au ajuns la mal, 

tu ești farul mărilor mele, 

toate, despre tine, 

tu, insula poeziilor mele,

pe tine te scriu, 

însetată de cuvinte, 

e destul un vers

dacă vreau să ajung la tine,

iar dacă nu ne întâlnim, 

versul devine poem,

iar poemul se face dor...

Alysia 

 

Petale și cioburi

 S-a spart vasul cu trandafiri 

și petale au rămas lipite pe cioburi, 

ca și cum ar vrea 

să înfrumusețeze bucățile de sticlă, 

de parcă, niște cioburi, ar putea fi frumoase, 

E ceva trist 

în petale și cioburi la un loc, 

imperfecțiune și fragilitate,

Oare și noi rămânem legați 

de cioburi de amintiri 

de parcă am vrea să le lipim la loc? 

Oare găsim frumoase 

cioburi de suflet și de viață?

E ceva trist și dureros 

la oameni și cioburi, 

iluzii efemere, 

imposibilitate și dor...

Alysia 

Septembrie târziu

 E septembrie târziu 

și la marea noastră e ceață.

Ca într-un vis stins, 

ca-ntr-o amintire, 

totul pare îndepărtat 

și neclar,  

ca și clipele din vară, 

vară peste care 

s-a așezat toamna 

și din care 

nu au mai rămas decât 

urme vagi de bronz pe piele 

și dor...

Alysia