Sfârșit de vară

Doare totul ca sfârșitul de august

Ca plecarea verii spre iarnă

Când timpul topește încet viața

Doare totul când sensul nu mai are sens

Când soarele devine întuneric

Când nu e nicio bucurie, ci doar lacrimi

Când locul tău nu e nicăieri

Când ești prizonier al înstrăinării de tine

Când cauți cuvinte să le așterni

într-un poem sărac de sfârșit de vară...

Alysia 

Undeva al nostru

Avem un loc al nostru,

Undeva

unde știm doar noi,

Lacul nostru, apa, seninul,

peștișorii și păsările,

Colțul nostru de liniște,

Ca un paradis doar la nostru,

Trăim cele mai frumoase clipe, 

fără griji,

Aș vrea să nu mai treacă timpul,

Să fim mereu aici,

Undeva

unde știm doar noi... 

Alysia 

Zi de August

 Umbra ta lângă umbra mea

pe nisipul fierbinte

lângă marea vălurind

într-o zi de vară,

e tot ce îmi doresc,

e tot ce e mai frumos, intim

și mai al nostru

Aici avem fericirea

ce seamănă a infinit,

Aici avem tot ce avem nevoie,

ne avem unul pe altul

și niciun nor nu ne alungă soarele

pe o plajă,

într-o zi de August...

Alysia 

Scrisori

Ne-am scris multe scrisori 

dar cel mai mult îmi plac

scrisorile ce mi le-ai scris pe piele

Cuvinte ce rămân și vara

când pielea e spălată de valuri

și arsă de soare,

sunt tatuate adânc în suflet

și se păstrează peste anotimpuri...

Alysia 

Iulie, seara

Uneori nu știu ce să scriu,
literele nu se așează unele lângă altele, 
e iulie, seara, cald
și o data cu iarba s-au uscat și vorbele,
nu mai vrea nimeni poezie, 
nu vor rime, 
nu țin de sete, nu astâmpără dorul,
Vara, marea e poem,
dragostea, dorul, 

toate sunt versuri ce nu se scriu,
Fiindcă uneori lipsesc cuvintele...

Alysia 

Arșiță

 E jumătatea verii

Arde aerul 

Se topesc toate în jur

Numai dorurile nu,

Ele rămân lipite de carne,

Se crapă pielea de neiubire,

Sângerează buzele de nesărut, 

Ard aripile în zbor,

Sufletul vede morgane,

Mintea vrea verde și răcoare,

De-ai veni ca o ploaie

Să uzi inima uscată

Fiindcă nimic nu ține de sete,

Căci e jumătatea verii

Arde aerul și dorurile nu se topesc...

Alysia 

Stare

Gândul pare un candelabru 

atârnat de tavanul unei case părăsite,

în jur e haos și cad pereții sufletului, 

Într-un colț a rămas un tablou scorojit

ce amintește de-o fericire,

Cad grinzile peste dulapul plin de praf

unde a rămas deschisă cartea 

din care se citeau poezii,

Uneori mintea noastră 

e ca o casă părăsită, 

Se pierd bucăți de amintiri 

până ne dizolvăm cu totul...

Alysia