Contratimp

 

Spuneai că ne întâlnim 

la echinocțiu,

dar a venit Aprilie 

și nu ai apărut,

Voiai să ne vedem 

la locul secret, 

dar cine știe 

prin ce solstiții ai rămas, 

parcă ești din alt anotimp 

sau poate alt secol, 

Noi iubim 

după fuse orare diferite,  

de parcă timpul 

nu ne lasă timp,

Mă tot agăț 

de orologii stricate, 

care doar mint, 

noi iubim mereu 

în contratimp...

Alysia 

Te scriu

 

Te tot scriu 

și apoi te mototolesc

și te arunc 

odată cu hârtia,

Tot încerc 

să-mi înec doru-n strofe,

dar s-au strâns 

numai nereușite, 

umbre vagi din trecut 

ce nu vor 

să se aștearnă pe hârtie, 

Mă amăgesc cu  

poeme imperfecte, 

Am jertfit 

prea multe cuvinte 

în zadar,

Nu te mai recunosc 

nici versurile,

Ai rămas doar 

hârtii mototolite,

Nu mai e nimic 

despre noi...

Alysia 

Martie

 Martie 

această lume 

dintre frig și cald, 

când reînvie totul 

și apar miresme 

ce plutesc în aer, 

inspiri aer parfumat, 

îți umpli sufletul 

și nu-ți mai trebuie nimic,

Martie 

acest timp când 

se întorc plecatele 

și o iau de la cap, neobosite,

Martie 

cu zile blânde 

când simți că puținul 

îți e de ajuns, 

 și că fericirea e simplă,  

Totul e calm, 

mintea nu mai zboară 

din gând în gând, 

ca albina în flori, 

ochii se limpezesc 

cu verde și senin, 

Renaște viața, 

renaște și sufletul,  

parcă întinerești, 

uneori zâmbești din senin 

și îți spui că 

viața e frumoasă...

Alysia 

Lipsă

 E început de Martie,

Plouă 

și se tot repetă partituri vechi,

iar gândul zboară 

la mansarde cu iubiri 

ce au rămas în poezii,

Plouă 

și eu mă amăgesc 

cu câte un vers, 

dar e lipsă de cuvinte, 

îmi tot revin aceleași idei, 

uitând că le-am mai scris, 

doar încercări imperfecte 

care vor rămâne, poate,

până la alte începuturi 

de Martie...

Alysia 

Februarie

 Se frânge iarna 

în ultimele zile 

de februarie, 

Aceste ultime zile 

ce se prefac în  

așteptare de primăvară 

 și reînviere,

 zile în care norii 

aleargă mai repede 

și soarele mângâie 

ghiocei și toporași, 

Februarie 

timp al contrastelor 

cu frig, 

dar și cu dragoste, 

cu vânturi ce bat puternic, 

dar și cu promisiuni,

Februarie cu poeme și uitări,

Februarie de la 

hotar de lumi...

Alysia 

Litere pe piele

 El i-a spus:

Tu ești poemul meu

scris pe piele, 

gravat în suflet,

Iar ea i-a răspuns:

Mă porți pe pielea ta 

și nu mă pot sătura de asta,

 Mai lasă-mi trupul tău 

să mă mai citesc 

o dată,

Vreau

să-ți număr literele 

de pe piele

să văd în câte feluri 

m-ai scris...

Alysia 

Fragment 6

Măcar acum, ar fi vrut să o strângă în brațe, acum când urma despărțirea. Vocea lui întrerupse șirul gândurilor:

-                     Pot să te rog ceva?

Ea doar îl privi fără răspuns.

-                     Pot să te îmbrățișez?

Ce putea să răspundă? De ce îi mai cerea permisiunea? Ce voia, să o înnebunească de tot, de se tot joacă cu sufletul ei? Și fără să mai poată schița vreun gest, fața ei deja atingea paltonul lui negru printr-o strânsoare caldă și parfumată. Își auzea doar inima cum bătea cu putere. Mâinile ei rămăseseră inerte între ei, ar fi vrut să le scoată și să-l cuprindă și ea, dar nu mai era capabilă de nimic. Deși avea palton și pulover simțea o senzație ciudată în locul în care s-a oprit mâna lui pe spatele ei.

Simțea că se topește. A uitat de rațiune și s-a pierdut în moment. A reușit să își scoată mâinile și să-l cuprindă, înălțându-se pe vârfuri, închise ochii și sfârși prin a-și îngropa nasul în gulerul paltonului aproape de gâtul lui, simțindu-i pielea fierbinte care mirosea a esențe masculine, cu iz de miere și vară. Parfumul lui cu efect de supradoză. Nu mai voia să-i dea drumul. Simțea liniște și siguranță.

Oare cât poate dura o îmbrățișare? Oare cât poate ține efectul unei îmbrățișări? Oh, dacă s-ar putea opri timpul! Să nu conteze nimic și să nu existe nimic care să întrerupă asta.

Se desprind. Sunt atât de aproape, că îi aude respirația. Apoi îi ia fața în palme și privind-o intens se apropie și o sărută pe buze. Ea închise ochii, pierzându-se în plutire. Mintea i se golise. Era toată un puls și o vibrație. Trăia o clipă de vis. Clipă ce nu dorea să se sfârșească.

Urmă o pauză în care ea încercă să își recapete răsuflarea. Ochii lui negrii întâlnesc marea din ochii ei. Ea simte că rămâne din nou fără aer și se topește de tot. Modul în care o privește uneori, o copleșește, de parcă ar pătrunde dincolo de suflet. La fel cum și el crede că privirea ei poate trece prin orice zid, acolo unde nu a pătruns nimeni.

O sărută ușor pe frunte și o prinse de mâini, apoi își lipi fruntea de a ei rămânând așa secunde bune. Secunde măsurate în respirații și puls.

El îi luă mâinile și le apropie de buze, închise ochii și le sărută apăsat și prelung. Apoi îi șopti:

-                      O să ne vedem curând!

fragment din Imperfect by Alysia S.