Martie


 Martie 
această lume 
dintre frig și cald, 
când reînvie totul 
și apar miresme 
ce plutesc în aer, 
inspiri aer parfumat, 
îți umpli sufletul 
și nu-ți mai trebuie nimic,
Martie 
acest timp când 
se întorc plecatele 
și o iau de la cap, neobosite,
Martie 
cu zile blânde 
când simți că puținul 
îți e de ajuns, 
 și că fericirea e simplă,  
Totul e calm, 
mintea nu mai zboară 
din gând în gând, 
ca albina în flori, 
ochii se limpezesc 
cu verde și senin, 
Renaște viața, 
renaște și sufletul,  
parcă întinerești, 
uneori zâmbești din senin 
și îți spui că 
viața e frumoasă...

Alysia 

Lipsă


 E început de Martie,
Plouă 
și se tot repetă partituri vechi,
iar gândul zboară 
la mansarde cu iubiri 
ce au rămas în poezii,
Plouă 
și eu mă amăgesc 
cu câte un vers, 
dar e lipsă de cuvinte, 
îmi tot revin aceleași idei, 
uitând că le-am mai scris, 
doar încercări imperfecte 
care vor rămâne, poate,
până la alte începuturi 
de Martie...

Alysia 

Februarie


 Se frânge iarna 
în ultimele zile 
de februarie, 
Aceste ultime zile 
ce se prefac în  
așteptare de primăvară 
 și reînviere,
 zile în care norii 
aleargă mai repede 
și soarele mângâie 
ghiocei și toporași, 
Februarie 
timp al contrastelor 
cu frig, 
dar și cu dragoste, 
cu vânturi ce bat puternic, 
dar și cu promisiuni,
Februarie cu poeme și uitări,
Februarie de la 
hotar de lumi...

Alysia 

Litere pe piele


 El i-a spus:
Tu ești poemul meu
scris pe piele, 
gravat în suflet,
Iar ea i-a răspuns:
Mă porți pe pielea ta 
și nu mă pot sătura de asta,
 Mai lasă-mi trupul tău 
să mă mai citesc 
o dată,
Vreau
să-ți număr literele 
de pe piele
să văd în câte feluri 
m-ai scris...

Alysia 

Fragment 6


Măcar acum, ar fi vrut să o strângă în brațe, acum când urma despărțirea. Vocea lui întrerupse șirul gândurilor:

-                     Pot să te rog ceva?

Ea doar îl privi fără răspuns.

-                     Pot să te îmbrățișez?

Ce putea să răspundă? De ce îi mai cerea permisiunea? Ce voia, să o înnebunească de tot, de se tot joacă cu sufletul ei? Și fără să mai poată schița vreun gest, fața ei deja atingea paltonul lui negru printr-o strânsoare caldă și parfumată. Își auzea doar inima cum bătea cu putere. Mâinile ei rămăseseră inerte între ei, ar fi vrut să le scoată și să-l cuprindă și ea, dar nu mai era capabilă de nimic. Deși avea palton și pulover simțea o senzație ciudată în locul în care s-a oprit mâna lui pe spatele ei.

Simțea că se topește. A uitat de rațiune și s-a pierdut în moment. A reușit să își scoată mâinile și să-l cuprindă, înălțându-se pe vârfuri, închise ochii și sfârși prin a-și îngropa nasul în gulerul paltonului aproape de gâtul lui, simțindu-i pielea fierbinte care mirosea a esențe masculine, cu iz de miere și vară. Parfumul lui cu efect de supradoză. Nu mai voia să-i dea drumul. Simțea liniște și siguranță.

Oare cât poate dura o îmbrățișare? Oare cât poate ține efectul unei îmbrățișări? Oh, dacă s-ar putea opri timpul! Să nu conteze nimic și să nu existe nimic care să întrerupă asta.

Se desprind. Sunt atât de aproape, că îi aude respirația. Apoi îi ia fața în palme și privind-o intens se apropie și o sărută pe buze. Ea închise ochii, pierzându-se în plutire. Mintea i se golise. Era toată un puls și o vibrație. Trăia o clipă de vis. Clipă ce nu dorea să se sfârșească.

Urmă o pauză în care ea încercă să își recapete răsuflarea. Ochii lui negrii întâlnesc marea din ochii ei. Ea simte că rămâne din nou fără aer și se topește de tot. Modul în care o privește uneori, o copleșește, de parcă ar pătrunde dincolo de suflet. La fel cum și el crede că privirea ei poate trece prin orice zid, acolo unde nu a pătruns nimeni.

O sărută ușor pe frunte și o prinse de mâini, apoi își lipi fruntea de a ei rămânând așa secunde bune. Secunde măsurate în respirații și puls.

El îi luă mâinile și le apropie de buze, închise ochii și le sărută apăsat și prelung. Apoi îi șopti:

-                      O să ne vedem curând!

fragment din Imperfect by Alysia S. 

Tu ești bărbatul...



Tu ești bărbatul 
cu care m-am înșelat pe mine, 
o dată, de două, de trei 
și cine mai știe de câte ori,
Tu ești bărbatul 
de la care am visat, 
am crezut, am sperat, am dorit, 
și cine mai știe ce,
Tu ești bărbatul 
care apare și dispare, 
Tu ești 
himeră, dor și durere,
Tu ești bărbatul 
care nu-mi ești...

Alysia 

 

Dimineți


 Dimineți singuratice,
cu draperii netrase, 
în patul răvășit 
unde ne-a fost bine cândva,
și unde încerc să-ți caut parfumul 
rămas pe vreo pernă, 
Patul răvășit,
unde au rămas doar dor și lacrimi, 
cu perne strânse la piept
și cearșafuri reci, 
fără mic dejun și zâmbetul tău,  
Dimineți singuratice, 
fără soare...

Alysia 

Un Aprilie

Dacă lipsesc, oare observă cineva? Dacă nu aș scrie, oare ar conta? Uneori nu-ți găsești cuvintele și e bine să mai lipsești, Eu încerc s...