Când îmbrățișăm

De ce închidem ochii

când îmbrățișăm?

E ca și cum 

am vrea să-atragem 

înăuntrul sufletului 

pe cei îmbrățișați, 

E ca și cum 

timpul se oprește 

și se strânge tot 

în acea clipă...

Alysia

 

Te joci...

Iar te joci,

joci șah cu mintea mea,

mă manipulezi,

ai tacticile mereu pregătite,

mă simt ca un pion,

iar fața ta de rege monstru

o văd doar eu,

Iar te joci,

te joci cu inima,

joci murdar,

și apoi, ca și cum ar fi normal,

speli toate păcatele

la dușul de seară,

iar a doua zi o iei de la capăt,

căci ție îți place să te joci...

Alysia

 

De dor...

Arde și pielea 

și carnea de dor,

Se usucă iubirea 

frântă de zbor,

Ochii nevăzuți 

se transformă în vise,

Iluzii prea fraged, 

prea iute ucise...

Alysia

 

În poezie...

Ce ușor ți-e ție

să știi

că undeva,

cineva 

te scrie 

în poezie...

Alysia

 

Fragment 4

 

Camera nu era prea mare, dar foarte luminoasă, cu foarte multe portrete artistice alb-negru pe pereți, mai vechi și mai moderne, cu un alt birou mic, un raft cu aparate foto vechi și noi, o canapea, multe cărți, o altă ușă, probabil spre camera de developare. Se simțea o senzație de intim și personal. Sigur aici nu intra oricine.

Ea s-a îndreptat spre albumele de artă, începând să le răsfoiască puțin, în timp ce el își căuta lucrurile pentru care intrase. La un moment dat el s-a oprit și o privea fascinat. Era de o frumusețe răvășitoare prezența asta. Naturalețe și fragilitate, gingășie și farmec. Părea ca un obiect prețios pe care nu te înduri să-l atingi.

A luat repede o cameră foto și a surprins-o cum mângâia încântată paginile lucioase. Se încadra așa bine la el în „sanctuar”. Văzuse și fotografiase multe femei frumoase, dar ea trezea în el ceva aparte, care o făcea să depășească tot ce întâlnise.

-                      Albumele astea de artă sunt o artă în sine, zise ea fără să ridice privirea din pagini.

-                  Tu ești o artă în sine, zise mai mult ca pentru el, iar apoi cu glas  tare: ”În ochii potriviți vei fi întotdeauna artă”.

Ea și-a ridicat privirea și a zâmbit. Iar el a surprins din nou instantaneul.

-                      Hei, paparazzi!

-             Ce să fac, nu e vina mea, nu mă pot abține, zise zâmbindu-i. Ești o sursă inepuizabilă de inpirație, o veritabilă muză.

fragment din Imperfect by Alysia S.

Sunt femeie...

Sunt și copilă,

și fată și femeie,

toate-ntr-una,

Sunt și puternică

și fragilă,

și râd și plâng,

și lupt și pierd,

iubesc și iert,

Sunt și tristețe

și poezie,

și flori de mac

și spini,

și apă și scânteie,

Sunt și artă,

sunt și război,

mă topesc, renasc,

învăț și uit,

Sunt și zbor și dor,

și zâmbet și lacrimi,

Sunt toate într-una,

căci sunt femeie...

Alysia

 

În alt timp

Hainele mele poartă 

parfumul tău, amestecat cu al meu,

dovadă a îmbrățișării febrile,

când am fi dorit

să fim în alt loc,

în alt timp,

în altă lume,

o lume unde noi

să fie posibil,

unde să nu ne mai fie frică,

de timp și de lume...

Alysia