Praf de dor

 

Mai răscolesc

în suflet

după câte-o amintire

care să mi te apropie,

Nu se mai văd clipele

când erai aici,

s-au pierdut 

prin lipsa de îmbrățișări,

E totul acoperit

cu praf de dor...

Alysia  

Vino

 Cad frunze din mine

ca din pomii toamnei,

Frunze-dor,

frunze-clipe fără tine.

Vino! 

Nu mă lăsa risipirii,

Printr-o îmbrățișare

adună-mă la loc,

Căci dacă vii târziu

nu o să mă mai găsești,

O să fiu risipită de vânt

spre toate zările,

Și nu o să pot să-ți iau urmele

ca să adun iarăși clipe,

pentru o primăvară

a regăsirii...

Alysia

În visele tale

M-am cuibărit 

în visele tale

și sunt fericită

că sunt acolo,

Când ți-e dor de mine

mai visezi puțin

și știu că nu e ocazie

să nu mă întâlnești,

căci tu visezi 

și cu ochii deschiși...

Alysia 

Sărutul tău

Sărutul tău 

mi-a vindecat

privirile

de plâns,

Mi-ai sărutat

fiecare bătaie 

a inimii,

Cu buzele tale

ai măsurat 

fiecare centimetru

de suflet...

Alysia

 

Doar

- Aș vrea să strig de un milion de ori că te iubesc, dar tot mi se pare puțin și simt că nu e de ajuns...

- Tu, doar, privește-mă așa mereu, și pentru mine e destul...

Alysia

 

Fragment 3

   

 

-         Pot să te rog ceva? vocea lui îi întrerupse șirul gândurilor și doar îl privi fără răspuns.

-         Pot să te îmbrățișez?

Ce putea să răspundă? De ce îi mai cere permisiunea? Ce vrea, să o înebunească, de se tot joacă cu emoțiile ei? Și fără să mai poată schița vreun gest, fața ei deja atingea paltonul lui negru printr-o stânsoare caldă și parfumată. Mâinile ei rămăseseră inerte între ei, ar fi vrut să le scoată și să-l cuprindă și ea, dar nu mai era capabilă de nimic. Deși avea palton și pulover simțea o senzație ciudată în locul în care s-a oprit mâna lui pe spatele ei.

Simțea că se topește. A uitat de rațiune și s-a pierdut în moment. A reușit să își scoată mâinile și să-l cuprindă, înălțându-se pe vârfuri, închise ochii și sfârși prin a-și îngropa nasul în gulerul paltonului aproape de gâtul lui, simțindu-i pielea fierbinte care mirosea a mare și a vară.

Trăia o clipă din altă lume. Clipă ce nu dorea să se sfârșească. Parcă nu mai voia să-i dea drumul. Simțea liniște și siguranță.

Oare cât poate dura o îmbrățișare? O, dacă s-ar fi oprit timpul! Să nu conteze nimic și să nu existe nimic care să întrerupă asta, cu atât mai puțin un autobuz gata de plecare.

Se desprind, dar mâna lui încă o ține pe a ei. Urmează o pauză în care ea încearcă să își recapete răsuflarea. Privirea ei o întâlnește pe a lui, dar se ferește pentru că simte că e gata să plângă. Modul în care o privește uneori, o cam sperie, de parcă ea ar fi singurul lucru pe care îl vede.  

fragment din Imperfect, by Alysia S.
 

Ia-mă de mână

Ia-mă de mână

și du-mă la mare,

Du-mă acolo unde 

verile nu au sfârșit,

Ia-mă de mână

ca prima oară

și spune-mi despre

toate verile care au trecut,

Ia-mă de mână 

și spune-mi ce povești 

duc mai departe valurile,

Și ele iubesc vara

la fel de mult ca și mine?

Ia-mă de mână

încă-o vară, măcar,

una fără sfârșit...

Alysia