M-am cuibărit
în visele tale
și sunt fericită
că sunt acolo,
Când ți-e dor de mine
mai visezi puțin
și știu că nu e ocazie
să nu mă întâlnești,
căci tu visezi
și cu ochii deschiși...
Alysia
M-am cuibărit
în visele tale
și sunt fericită
că sunt acolo,
Când ți-e dor de mine
mai visezi puțin
și știu că nu e ocazie
să nu mă întâlnești,
căci tu visezi
și cu ochii deschiși...
Alysia
-
Pot
să te rog ceva? vocea lui îi întrerupse șirul gândurilor și doar îl privi fără
răspuns.
-
Pot
să te îmbrățișez?
Ce putea să
răspundă? De ce îi mai cere permisiunea? Ce vrea, să o înebunească, de se tot joacă
cu emoțiile ei? Și fără să mai poată schița vreun gest, fața ei deja atingea paltonul
lui negru printr-o stânsoare caldă și parfumată. Mâinile ei rămăseseră inerte
între ei, ar fi vrut să le scoată și să-l cuprindă și ea, dar nu mai era
capabilă de nimic. Deși avea palton și pulover simțea o senzație ciudată în
locul în care s-a oprit mâna lui pe spatele ei.
Simțea că se topește.
A uitat de rațiune și s-a pierdut în moment. A reușit să își scoată mâinile și
să-l cuprindă, înălțându-se pe vârfuri, închise ochii și sfârși prin a-și
îngropa nasul în gulerul paltonului aproape de gâtul lui, simțindu-i pielea
fierbinte care mirosea a mare și a vară.
Trăia o clipă din altă
lume. Clipă ce nu dorea să se sfârșească. Parcă nu mai voia să-i dea drumul. Simțea
liniște și siguranță.
Oare cât poate dura
o îmbrățișare? O, dacă s-ar fi oprit timpul! Să nu conteze nimic și să nu
existe nimic care să întrerupă asta, cu atât mai puțin un autobuz gata de plecare.
Se desprind, dar mâna lui încă o ține pe a ei. Urmează o
pauză în care ea încearcă să își recapete răsuflarea. Privirea ei o întâlnește
pe a lui, dar se ferește pentru că simte că e gata să plângă. Modul în care o
privește uneori, o cam sperie, de parcă ea ar fi singurul lucru pe care îl
vede.
fragment din Imperfect, by Alysia S.
Dacă lipsesc, oare observă cineva? Dacă nu aș scrie, oare ar conta? Uneori nu-ți găsești cuvintele și e bine să mai lipsești, Eu încerc s...