Poem

Am vrut să-mi spun lumii poezia

dar cred că e mai mult pentru mine,

Versurile și tăcerile nescrise

eu le înțeleg,

Mă caut și mă pierd printre cuvinte,

mă scriu și mă șterg

și mă trec

prin ceasuri și anotimpuri

de mai bine de-un sfert de secol

și mă găsesc tot aici,

Căci poezia mea sunt eu,

e parte din mine, 

până devin poem...

Alysia 

Mai scrie

Mai scrie și tu ceva,

nu ai mai dat niciun semn,

Mă tot uit după vreun mesaj

tot aștept, dar tu taci,

Nu vezi că s-a întors noiembrie în Aprilie,

plouă și e frig,

mi-ar prinde bine prezența ta,

Dar tu taci,

Nici muzică nu pot să mai ascult

sau să citesc versuri

fără le asociez cu noi,

Mai scrie și tu ceva

că parcă mi-e dor

și poate revine primăvara...

Alysia 

N-am cui

N-am cui trimite poezii,

s-au strâns multe,

tu nu ai mai dat niciun semn

și n-am cui trimite un cuvânt,

mi se revarsă dorul peste versuri

ca florile de glicină în aprilie,

dar cine să vadă

că tu iar lipsești,

s-au ars de soare lalelele roșii

și tu nu ești,

au trecut echinocții și anotimpuri,

și tu nu mai zici nimic,

s-au strâns versurile buchete 

ca liliacul înflorit 

și n-are cine să le citească,

a venit Aprilie și tu nu ai apărut,

nu ți-o fi și ție dor? 

Alysia