Septembrie târziu

 E septembrie târziu 

și la marea noastră e ceață.

Ca într-un vis stins, 

ca-ntr-o amintire, 

totul pare îndepărtat 

și neclar,  

ca și clipele din vară, 

vară peste care 

s-a așezat toamna 

și din care 

nu au mai rămas decât 

urme vagi de bronz pe piele 

și dor...

Alysia 

Septembrie

Septembrie 

e cu noi începuturi

sau cu rămas bun,

Septembrie 

închide ferestrele 

deschise pentru soare,

de parcă ar vrea

să deșire vara din noi 

fir cu fir,

sau frunză cu frunză, 

Septembrie 

e cu lumină caldă 

dar ploi reci,

E cu gust de poame, 

dar căderi de frunze, 

E cu ceai cald și cărți,

dar cu poeme melancolice

și dor în suflet,

Septembrie 

e strâns la mijloc 

între vara cu amintiri 

și goana spre iarnă,

Septembrie 

e al contrastelor...

Alysia

Ziua aceea

Îți mai amintești, iubite,

în ziua aceea a plouat 

după mult timp 

și toți s-au bucurat,

spuneau că e belșug, 

Ne-am bucurat și noi, 

dar mai mult de curcubeu, 

care înseamnă o promisiune păstrată, 

Noi ne-am promis de suflet 

în ziua aceea,

ne-am spus de bine și de senin,

Au trecut atâția ani,  

peste ziua aia, iubite, 

ziua aia de început de toamnă,

Și uite astăzi, 

scriu despre noi, 

despre cum, împreună,

am tot numărat 

începuturi de toamnă 

ca noi promisiuni,

Eu aș vrea să rămânem tineri, iubite,

să crească doar dragostea

și să nu ne fie frică de ploi,

căci noi suntem sub curcubeu...

Alysia