Vara nesfârșită...

 De s-ar putea face 

prelungire la vară,

Să nu-l mai fugărească nimeni 

pe August,

Să luăm la pas 

plajele uitate, 

ca să trăim 

tot ce nu am avut prilej 

sau tot ce am visat,

Să avem timp 

să alinăm doruri 

nescrise în poeme,

Să ne privim în ochi 

a viitor 

și nu a toamnă, 

Să se inventeze 

anotimpuri noi, 

în care păsările să nu mai plece,

Să fie vară peste tot, 

cu dimineți leneșe,

Să gustăm fructe zemoase 

pe îndelete, 

Să ne rumenească soarele pielea 

și vântul să fluture perdele 

în case în care se simte vara, 

vara nesfârșită...

Alysia 

Iar

 

Iar pleci, 

o dată cu vara, 

Sau vara pleacă cu tine,

nu mai știu, 

Nu știu cine pe cine 

cară după el,

Oricum ar fi, e trist și gol, 

Uite, deja plouă a toamnă.

Nu vreau să plecați 

nici tu, nici ea,

Știu, însă că vara,

nu o pot opri, 

Aș vrea să te opresc 

pe tine,

Ca să-mi fie mereu 

vară în suflet...

Alysia 

 

 

August

August, 

ultimul bastion al verii, 

când timpul parcă stă pe loc, 

senin și calm, 

vântul adie călduț și melancolic, 

păsările sunt nehotărâte 

dacă pleacă sau mai rămân, 

frunzele încep să semene a toamnă, 

nisipurile nu mai ard 

și marea e mai calmă,

E mijlocul lui august 

și eu sunt mai sensibilă, 

simte și sufletul 

că se sfârșește vara...

Alysia 

 

 

Miercuri, August

E miercuri, 

e August,  

o zi normală,  

dar orice normal, 

are o zbatere,

Orice linişte 

își are zgomotul ei, 

Și orice tăcere 

poate striga,

Orice sud 

își are nordul lui,

Orice zi 

își are noapte,

Orice vară 

își are Augustul ei...

Alysia