De dor...



Arde și pielea 
și carnea de dor,
Se usucă iubirea 
frântă de zbor,
Ochii nevăzuți 
se transformă în vise,
Iluzii prea fraged, 
prea iute ucise...

Alysia

 

Fragment 4

 



Camera nu era prea mare, dar foarte luminoasă, cu foarte multe portrete artistice alb-negru pe pereți, mai vechi și mai moderne, cu un alt birou mic, un raft cu aparate foto vechi și noi, o canapea, multe cărți, o altă ușă, probabil spre camera de developare. Se simțea o senzație de intim și personal. Sigur aici nu intra oricine.

Ea s-a îndreptat spre albumele de artă, începând să le răsfoiască puțin, în timp ce el își căuta lucrurile pentru care intrase. La un moment dat el s-a oprit și o privea fascinat. Era de o frumusețe răvășitoare prezența asta. Naturalețe și fragilitate, gingășie și farmec. Părea ca un obiect prețios pe care nu te înduri să-l atingi.

A luat repede o cameră foto și a surprins-o cum mângâia încântată paginile lucioase. Se încadra așa bine la el în „sanctuar”. Văzuse și fotografiase multe femei frumoase, dar ea trezea în el ceva aparte, care o făcea să depășească tot ce întâlnise.

-                      Albumele astea de artă sunt o artă în sine, zise ea fără să ridice privirea din pagini.

-                  Tu ești o artă în sine, zise mai mult ca pentru el, iar apoi cu glas  tare: ”În ochii potriviți vei fi întotdeauna artă”.

Ea și-a ridicat privirea și a zâmbit. Iar el a surprins din nou instantaneul.

-                      Hei, paparazzi!

-             Ce să fac, nu e vina mea, nu mă pot abține, zise zâmbindu-i. Ești o sursă inepuizabilă de inpirație, o veritabilă muză.


fragment din Imperfect by Alysia S.


Sunt femeie...


Sunt și copilă,
și fată și femeie,
toate-ntr-una,
Sunt și puternică
și fragilă,
și râd și plâng,
și lupt și pierd,
iubesc și iert,
Sunt și tristețe
și poezie,
și flori de mac
și spini,
și apă și scânteie,
Sunt și artă,
sunt și război,
mă topesc, renasc,
învăț și uit,
Sunt și zbor și dor,
și zâmbet și lacrimi,
Sunt toate într-una,
căci sunt femeie...

Alysia




 

Un Aprilie

Dacă lipsesc, oare observă cineva? Dacă nu aș scrie, oare ar conta? Uneori nu-ți găsești cuvintele și e bine să mai lipsești, Eu încerc s...