- Ești uimitoare. Oare
ce talente mai ascunzi? Cu cât petrece omul mai mult timp cu
tine, descoperă noi și noi calități.
Poate
așa ești și tu. Reuși ea să zică sub intensitatea privirilor, și încercând să
schimbe subiectul, întrebă: Nu mi-ai răspuns, te duci la petrecere? Că presupun
că trebuie să plecăm.
- Ca
rupt din vrajă reuși să-i răspundă: nu acum urgent, dar da, v-a trebui să
plecăm. Mai bucură-te de mare, și mai mult ca pentru sine, zise, să ne mai
tragem puțin sufletele.
- Așa
e, căci, nu știu când mă voi mai afla în postura asta. A fost foarte frumos.
Spuse ea melancolic și se întoarse să privească în larg.
Așezat, cu coatele pe genunchi, el privea fascinat scena asta.
O privea și părea atât de fragilă și delicată, pe fundalul imens al mării, ca o
copilă, senină și inocentă, însă misterioasă și curajoasă, și asta o făcea cu
adevărat specială, diferită de alte fete pe care le cunoscuse. Era altfel și
ăsta era tot farmecul ei. Era ca marea, frumoasă și plină de mistere.
Deși
descoprise încă ceva nou la ea, tot regreta apariția lui D. Simțea că
stricase totul. Ca și cum nu ar fi vrut să împartă intimitatea acestor momente
cu nimeni, de fapt pe ea nu voia să o împartă cu nimeni. Sigur aveau să întrebe
diseară și să facă aluzii. Nu avea niciun chef să se ducă, nimic nu mai mergea
după această ieșire, nimic nu are farmec după ea.
- Mai
stăm puțin și o să pornim spre port că mai durează ceva și acolo, și apoi
trebuie să te las la hotel.
- Oricum
eu îți sunt recunoscătoare pentru această experiență. Ai avut dreptate, aș fi
regretat dacă nu veneam. Sper că nu te-am deranjat, am înțeles că obișnuiai să
vii singur.
- Nu
e nici un deranj, plăcerea e de partea mea, ești o companie foarte plăcută și
nu-mi pare rău că mi-am împărțit singurătatea cu tine.
Ea zâmbi discret și
apoi a inspirat puternic, de parcă ar fi vrut să cuprindă momentul și să îl ia
cu ea pentru totdeauna. Făcuse poze, însă nu vor putea capta senzațiile din
acele clipe.
Deși transmitea căldură și încredere și părea deschis,
bărbatul acesta era încă misterios, cu o tristețe ascunsă, desenată într-un
tatuaj. Vor rămâne mereu semne de întrebare, care poate nu își vor primi
niciodată răspunsul. El avea să rămână frumoasa ei aventură de la mare. Doar atât.
fragment din Imperfect, by Alysia S.
